1. [DEX '09] BRILĂNȚEL, brilănțele, s. n. Diminutiv al lui briliant. – Briliant + suf. -el.
2. [MDA2] brilănțel sn [At: CARAGIALE, ap. CADE / Pl: ~e / E: briliant + -el] 1-2 (Șhp) Briliant (mic).
3. [DEXI] brilănțel s.n. dim. al lui briliant. • pl. -e. /briliant + -el.
4. [CADE] *BRILĂNȚEL 👉 BRILIANȚEL.
5. [DLRLC] BRILĂNȚEL, brilănțele, s. n. (Familiar) Diminutiv al lui briliant. Acriviții-i dă un inel cu un brilănțel de toată frumusețea. CARAGIALE, O. II 248.
6. [DLRM] BRILĂNȚEL, brilănțele, s. n. Diminutiv al lui briliant1.
7. [CADE] *BRILIANȚEL pop. *BRILĂNȚEL (pl. -ele) sn. 💎 dim. BRILIANT: îi dă un inel cu un brilănțel de toată frumusețea (CAR.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL