1. [MDA2] brentă sf [At: T. PAPAHAGI, I. III, 148 / Pl: ~te / E: srb brenta] (Ban) Coș de nuiele care se poartă pe spate, pentru a transporta greutăți mici.
2. [DE] BRENTA, grup muntos dolomitic în N Italiei la E de masivul Adamello. Alt. max.: 3.173 m (vf. Cima Tosa).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL