1. [MDA2] brehăitură sf [At: CANTEMIR, IST. 203 / Pl: ~ri / E: brehăi + -itură] (Înv) 1 Lătrat. 2 Muget scos de căprioară. 3 Guițat. 4 Râs pe înfundate. 5 Ironie.
2. [DOR] brehăitură s. f., pl. brehăituri
3. [DLRLV] BREHĂITURĂ s. f. (Mold.) Lătrătură. Dulăul … îndată toată pădurea de lătrături și de brehăituri împlu. CI, 96. Etimologie: brehăi + suf. -tură. Vezi și brehăi, brehăit, brehău. Cf. brehăit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL