1. [DEX '09] BREABĂN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.
2. [MDA2] breabăn sm [At: PANȚU, PL. / V: ~bene, brebenă / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) 1 (Șîc ~ galben, ~ roșu) Brebenel (1) (Corydalis marchalliana). 2 (Șîc ~ alb) Floarea-paștilor (Anemone nemorosa). 3 Dedițel (Pulsatila montanae). 4 Oiță (Cantarellus cibarius). 5 Păștiță (Anemone ranuncoloides). 6 Mărunțiș (Cardamine glanduligera).
3. [MDA2] breabene sm vz breabăn
4. [MDA2] brebenă sf vz breabăn
5. [DEXI] breabăn s.m. (bot.; reg.) 1 Plantă erbacee perenă, din familia cruciferelor, cu flori roșii, purpurii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2 Brebenel (Corydalis). 3 Nume generic dat mai multor specii de anemone; plantă care aparține fiecăreia dintre aceste specii. • pl. breabeni. și breabene, brebene s.m., brebenă s.f. /etimol. nec.
6. [DEXI] breabene s.m. v. breabăn.
7. [DEXI] brebenă s.f. v. breabăn.
8. [DEXI] brebene2 s.m. v. breabăn.
9. [CADE] BREABĂN sm. 🌿 = BREBENEA: a zărit caprele păscînd la ~ într’o prelucă (RV.-CRG.) [vsl. *bebrĭnŭ < bebrŭ „breb”; comp. germ. Biberwurz].
10. [DLRLC] BREABĂN, brebeni, s. m. 1. (Bucov.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii și avînd un rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa),. 2. Brebenel. 3. (Transilv.) Nume dat mai multor specii de anemone: oiță, floarea-paștilor, păștiță, dedițel.
11. [DLRM] BREABĂN, brebeni, s. m. 1. (Reg.) Plantă erbacee cu flori roșii și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. (Bot.) Brebenel. 3. (Reg.) Nume dat mai multor specii de anemone.
12. [Scriban] breábăn m., pl. brebenĭ. V. brebenel.
13. [DOOM 3] breabăn (reg.) s. m., pl. brebeni
14. [DOOM 2] breabăn (reg.) s. m., pl. brebeni
15. [DER] breabăn (-ebeni), s. m. – Diferite specii ale plantei Corydalis. Sl. bebrĭnŭ „castoreum”, de la bebrĭ „castor” (rom. breb); cf. Candrea, GS, VI, 321. Cihac, II, 29, indicase etimonul greșit lat. verbena, menționat cu îndoieli de Densusianu, Hlr., 105 și Pușcariu 219: cf. Philippide, Principii, 140. Der. brebenel, s. m. (brebenel, Corydalis Marchaliana sau bulbosa, etc.; ghiocel, Galanthus nivalis); îmbrebena, vb. (a împodobi, a găti, a înfrumuseța).
16. [DE] BREBENI, com. în jud. Olt; 3.045 loc. (1991).
17. [DRAM 2021] breabăn, brebeni, (breabân), s.m. 1. Nume dat mai multor specii de anemone. 2. Florile-paștilor (Anemone nemorosa). – Et. nec. (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL