1. [DEX '09] BRAVA2 interj. v. bravo.
2. [DEX '09] BRAVA1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.
3. [MDA2] brava1 i vz bravo
4. [MDA2] brava2 vi [At: NEGRUZZI, S. I, 289 / Pzi: ~vez / E: fr braver] 1 A se împotrivi bărbătește unei primejdii. 2 A provoca (pe cineva) prin vorbe cutezătoare. 3 A se expune inutil unei primejdii Si: a sfida.
5. [DEXI] brava2 interj. v. bravo.
6. [DEXI] brava1 vb. I. tr., intr. 1 A înfrunta cu curaj, cu bărbăție. A brava moartea. 2 A se expune inutil; a sfida. • prez.ind. -ez. /<fr. braver.
7. [CADE] *BRAVA2 (-avez) vb. tr. A înfrunta, a se împotrivi fără frică, a nesocoti (o primejdie): omul, făcînd bine, poate ~ judecata publică (NEGR.) [fr.].
8. [CADE] *BRAVA1 👉 BRAVO.
9. [DLRLC] BRAVA2, bravez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta bărbătește (o primejdie), a se împotrivi fără frică; a se expune în mod inutil unei primejdii. V. desfide, sfida. A brava moartea.
10. [DLRLC] BRAVA1 interj. v. bravo.
11. [DLRM] BRAVA2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.
12. [DN] BRAVA vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].
13. [DN] BRAVA interj. v. bravo.
14. [MDN '00] BRAVA vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)
15. [Șăineanu, ed. VI] bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.
16. [DEX '09] BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.
17. [DEX '09] BRAVO interj. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [Var.: (pop.) brava, (înv.) bravos interj.] – Din fr., it. bravo.
18. [DEX '09] BRAVOS interj. v. bravo.
19. [MDA2] brauă sf vz bravă
20. [MDA2] brav, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II, 110/ Pl: ~e / E: fr brave] 1 a Viteaz. 2 sm (Îvr) Asasin plătit.
21. [MDA2] bravă sf [At: JAHRESBER. III, 314 / V: brauă / Pl: bravi / E: srb brava] (Reg) Broască a ușii.
22. [MDA2] bravo i [At: (a. 1799) BERTOLDO, ap. GCR / V: brava1, -s / E: it bravo] 1-3 Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze) Si: excelent, minunat.
23. [MDA2] bravos i vz bravo
24. [DEXI] brav, -ă adj., s.m. 1 adj. Care dă dovadă de curaj; viteaz, îndrăzneț. Oamenii lipsiți de sentimentul trecutului sînt mai bravi în fața morții (IBR.). ◊ (subst. m.) Îi întîmpinau pe bravii întorși de la luptă. 2 s.m. (înv.) Persoană care teroriza și omora pentru bani. • pl. -i, -e. /<fr. brave, it. bravo.
25. [DEXI] bravo interj. Exclamație (însoțită de aplauze) de apreciere, de laudă superlativă sau de aprobare; excelent, foarte bine. Bravo, măi copile (AGÂR.). ◊ (subst. n.) După cum a scris teza nu se aștepta la un bravo. • și (pop.) brava, (înv.) bravos. /<fr., it. bravo, germ. Bravo, ngr. μπράβο.
26. [DEXI] bravos interj. (înv.) v. bravo.
27. [CADE] *BRAV adj. Viteaz, curagios: Mișel cu cei voinici Și ~ cu cei fugari (ALECS.).
28. [CADE] ❍BRAVĂ (pl. -ăvi) sf. Băn. Broască (la ușă) [srb.].
29. [CADE] *BRAVO! I. pop. BRAVA! BRAVOS! interj. 1 Vorbă cu care se aplauda jocul unui artist, discursul unui orator, etc., aferim!: s’apropiară de tablă strigînd bravo! de răsuna sala (NEGR.) ¶ 2 Halal!: Brava! ce mai nevăstuică, Cum mai bea la țuică! (BIB.): bravos! națiune, halal să-ți fie! (CAR.). II. sn. (pl. -vuri) Strigăt de aprobare, elogiu: Bună treabă, zău, le zice, eu spui ș’altul bravuri ia (PANN) [it ].
30. [DEX '98] BRAVO interj. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [Var.: (pop.) brava. (înv.) bravos interj.] – Din fr., it. bravo.
31. [DLRLC] BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. Nainte, brav popor de coreeni, Ne-nvinsă-i cauza dreaptă ce o aperi! FRUNZĂ, S. 40. ◊ (Substantivat) Chem bravii cu inima tare Ce știu spulbera stăvilare. TOMA, C. V. 309.
32. [DLRLC] BRAVO interj. Exclamație care exprimă aprobare, laudă, apreciere (a jocului unui artist, a cuvîntării unui orator, a vorbei sau a faptei cuiva); foarte bine, foarte frumos, minunat. Aplaudau din răsputeri, strigînd cît îi lua gura: bravo, Gherlaș, așa, bravo! SAHIA, N. 66. Bravo! se auziră strigăte. PAS, L. I 142. ◊ (Ironic) Bravo!... vă duceți și mă lăsați în mijlocul drumului, de vă aștept un ceas. ALECSANDRI, T. 1047. ◊ (Substantivat) Atunci izbucni un bravo ieșit din sute de piepturi. – Variante: (învechit) bravos (PAS, L. I 35, CARAGIALE, O. I 91), (popular) brava (CAMILAR, N. II 441, STANCU, D. 75, HOGAȘ, DR. II 36) interj.
33. [DLRM] BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. – Fr. brave (<it.).
34. [DLRM] BRAVO interj. Exclamație de aprobare, de laudă sau de apreciere; foarte bine, foarte frumos, minunat. [Var.: (pop.) brava, (înv.) bravos interj.] – Fr. bravo.
35. [DN] BRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tîlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora și teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo].
36. [DN] BRAVO interj. Exclamație care însoțește o aprobare totală, aplauze frenetice; excelent, foarte bine. [Var. bravos, brava interj. / < fr., it. bravo].
37. [DN] BRAVOS interj. v. bravo.
38. [MDN '00] BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneț. (< fr. brave)
39. [MDN '00] BRAVO interj. (însoțind aplauze frenetice) excelent! foarte bine! minunat! (< fr., it. bravo)
40. [Șăineanu, ed. VI] brav a. și m. viteaz, voinic: bravi, teribili sub armele lor brave AL.
41. [Șăineanu, ed. VI] bravo! int. vorbă întrebuințată spre a încuraja sau aplauda. ║ n. aplaus: eu spun și altul bravuri ia PANN.
42. [Scriban] *brav, -ă adj. (fr. brave, d. it. bravo, care vine din tema germanică brad-, sued. brad, iute. GrS. 1937, 283). Barb. Viteaz.
43. [Scriban] *bravéz v. tr. (fr. braver). Barb. Înfrunt, sfidez: A brava periculu.
44. [Scriban] bravó interj. de aprobare saŭ de admirațiune (it. bravo, viteaz): Bravo, soldați! V’ați luptat bine! – Și ironic, ca și halal: bravo, nătărăule! – Pop. și bráva.
45. [DOOM 3] brava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bravez, 3 bravează; conj. prez. 1 sg. să bravez, 3 să braveze
46. [DOOM 2] brava (a ~) vb., ind. prez. 3 bravează
47. [DOOM 3] brav1 adj. m., pl. bravi; f. bravă, pl. brave
48. [DOOM 3] bravo interj.
49. [DOOM 3] +bravos (înv., fam.) interj.
50. [DOOM 2] brav1 adj. m., pl. bravi; f. bravă, pl. brave
51. [IVO-III] bravo.
52. [DER] brav (bravă), adv. – Viteaz, îndrăzneț. Fr. brave. – Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo.
53. [GAER] bravo După dicționarele noastre, vine din it. bravo (DA, CADE, Scriban) sau din fr. bravo (DLRM: diferența de accent n-a reținut atenția autorului; DU și TDRG nu dau etimologia). Apriori nu pare probabil ca un astfel de cuvînt, devenit de mult popular la noi, să fi venit direct din italiană și mai ales din franceză. Nu știu de unde s-a luat obiceiul ca atunci cînd cineva îți spune bravo să-i răspunzi bravo se zice la măgari, dar instinctul îmi spune ca e ceva oriental. Pe de altă parte, se neglijează existența variantelor brava (popular, cel puțin în Moldova) și bravos (familiar), ambele, ce e drept, învechite astăzi. Brava e înregistrat de TDRG în expresia populară brava ție, Nastasie (o cunosc și eu din Moldova), la care adaugă un citat din „Șezătoarea” (tot din Moldova); alte exemple se găsesc în DA și în DLRLC. Vezi și Pitaru Hristache, Povestea mavroghenească, București, f.d., p. 48: Brava, Mavrogheni, brava, Altul ca tine mai sta-va? Bravos era folosit curent în tinerețea mea. E înregistrat în DA, după Caragiale, iar în DLRLC, după Ion Pas; varianta bravosu, în DA, după Gorjan. Bravissimo, atestat în DA și cunoscut mie și din vorbire, este, evident, din italiană. Dicționarele nu-și fac nici o problemă din existența variantelor. Brava mi se pare neîndoios luat din rusește, cum arată pronunțarea vocalei finale. Pentru bravo?, cheia ne-o dă varianta bravosu, neglijată pînă acum: este fără îndoială gr. μπράβο σοῦ „bravo ție” (formula cu care am tradus este desigur un calc după greacă). Suprimarea lui -u se explică poate din cauza depărtării accentului, dar poate și prin confuzie cu articolul -u(l). Cît privește forma generalizată azi, bravo, ea are paralelă în gr. μπράβο și în bg. бpaвo.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL