1. [DEX '09] BRANHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.
2. [MDA2] branhie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: lat branchio] Lamelă care aparține unei serii ce formează aparatul respirator al animalelor acvatice.
3. [DEXI] branhie s.f. (zool.; de obicei la pl.) Organ de respirație, extern sau intern, al unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. branchie; cf. lat. branchĭa, -ae.
4. [DLRLC] BRANHIE, branhii, s. f. (De obicei la pl.) Organ extern (liber sau acoperit) prin care respiră peștii, racii și alte animale care trăiesc în apă. – Pronunțat: -hi-e.
5. [DLRM] BRANHIE, branhii, s. f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice (pești, raci etc.). – Fr. branchies (lat. lit. branchiae).
6. [DN] BRANHIE s.f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice. [Gen. -iei. / < fr. branchie, lat. branchiae < gr. branchia].
7. [MDN '00] BRANHIE s. f. organ extern de respirație a unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.). (< fr. branchie, lat. branchia)
8. [CADE] *BRANHII sf. pl. 🐟 Aparatul respirator al peștilor (pop. „urechi”) și al animalelor care trăesc în apă (🖼 581) [fr.].
9. [Șăineanu, ed. VI] branhii f. pl. organe de respirațiune ale peștilor.
10. [Scriban] *bránchiĭ și bránhiĭ n. pl. (vgr. bránhion, pl. bránhia). Anat. Organele respiratoriĭ ale peștilor, numite popular „urechi”. V. urlă.
11. [Scriban] *bránhiĭ V. branchiĭ.
12. [DOOM 3] branhie (organ la animale acvatice) (desp. -hi-e) s. f., art. branhia (desp. -hi-a), g.-d. art. branhiei; pl. branhii, art. branhiile (desp. -hi-i-)
13. [DOOM 2] branhie (organ la animale acvatice) (-hi-e) s. f., art. branhia (-hi-a), g.-d. art. branhiei; pl. branhii, art. branhiile (-hi-i-)
14. [MDO] branhie, pl. branhii
15. [IVO-III] branhii pl.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL