1. [DEX '09] BRAINSTORMING s. n. Tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, bazată pe emiterea liberă de idei pentru rezolvarea unei probleme. [Pr.: breĭnstorming] – Cuv. engl.
2. [MDA2] brainstorming sn [At: DN3 / E: eg brainstorming] Tehnică de stimulare a creativității individuale prin organizarea unor discuții libere pe o temă dată, în care fiecare spune ce-i trece prin minte.
3. [DEXI] brainstorming [’breinstormiɳ] s.n. (psih.) Tehnică de lucru în colectiv, avînd ca scop stimularea dirijată a creativității individuale, prin participarea liberă și spontană la discuții a tuturor membrilor unui grup. ♦ Ext. Reuniune în cadrul căreia fiecare participant propune soluții pentru rezolvarea unei probleme. • /<engl., fr. brainstorming, cf. engl. brain „creier”, storming „asalt”.
4. [DN] BRAINSTORMING s.n. (Psih.) Tehnică de stimulare dirijată a creativității individuale și mai ales a unor indivizi constituiți în grupe. [< engl. brainstorming].
5. [MDN '00] BRAINSTORMING [-STORMING] s. n. tehnică de lucru în colectiv, în procesul predării, având ca scop stimularea prin participarea liberă și spontană la discuții a tuturor membrilor unui grup. (< amer., fr. brainstorming)
6. [DCR2] brainstorming s. n. (anglicism) Reuniune în cadrul căreia fiecare participant propune soluții pentru rezolvarea unei probleme ◊ „Computerul-translator, controlând un fișier bilingv (franco-englez), a răspuns imediat la întrebarea ce este cuvântul «brainstorming», indicând conținutul a nouă fișe pe care le are în memorie.” R.l. 16 IX 75 p. 6 [pron. breinstorming] (din engl., fr. brainstorming; PR 1950; Th. Hristea în R.lit. 15 V 80 p. 9; DN3)
7. [DOOM 3] !brainstorming (engl.) [pron. breĭnstorming] (desp. brain-) s. n., art. brainstormingul [pron. breĭnstormingul]
8. [DOOM 2] brainstorming (angl.) [pron. breĭnstorming] (brain-) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL