1. [MDA2] braică sf vz bragă
2. [CADE] *BRAICĂ sf. 1 = BRAC2 ¶ 2 = BRAHĂ2.
3. [DLRM] BRAICĂ, braice, s. f. Cățea (de vînătoare). – Din brac1.
4. [Șăineanu, ed. VI] braică f. femeiușca bracului. [Nemț. BRACKE].
5. [Scriban] bráĭcă f., pl. e (d. germ. bracke. V. brac 3). Cățea de vînat (femeĭa braculuĭ).
6. [DEX '09] BRAGĂ, (2) brăgi, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. 2. Porție de bragă (1). – Din rus. braga.
7. [MDA2] bragă sf [At: LB / V: ~ahă, ~aică / E: rs врага] 1 (Rar) Orz măcinat care se întrebuințează la fabricarea berii. 2 (Îf braică) Rămășițe în urma fierberii rachiului de bucate. 3 (Îf braha) Bobală Si: lături. 4 Băutură răcoritoare preparată din zeamă de mei râșnit, fiert și fermentat sau din bucățile de pâine fermentate în apă. 5 (Iuz) Băutură preparată din apă și faină de mei sau de mălai care se bea în post drept ciorbă. 6 (Fam; îe) Ieftin ca ~ Foarte ieftin.
8. [MDA2] brahă sf vz bragă
9. [DEXI] bragă s.f. 1 Băutură răcoritoare, cu gust acrișor și miros specific, obținută din bucăți de pîine sau din făină de secară, de mei sau de porumb, fierte și fermentate în apă. Dinspre tîrg se arătau bulgarii cu braga (SADOV.). ◊ Expr. (fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. A face (sau a fi) liturghie cu bragă v. liturghie. 2 Sticlă, pahar care conține această băutură. Dă-mi o bragă. • pl. brăgi. și (înv.) brahă s.f. /<rus. брага.
10. [DEXI] brahă2 s.f. v. bragă.
11. [CADE] BRAC2 sm., BRAICĂ sf. 🐒 = Cîine (cățea) de rasă străină, cu părul lins și urechile mari atîrnate, întrebuințat la vînat (🖼 568) [fr. braque sau germ. Bracke].
12. [CADE] BRAGĂ sf. 1 Rămășițele care se depun în cazan după fierberea rachiului ¶ 2 🍸 Băutură răcoritoare obținută prin fermentarea în apă a făinii de meiu cu bucățele de pîine ¶ 3 familiar Liturghie cu ~ 👉 LITURGHIE [rus.].
13. [DEX '98] BRAGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. – Din rus. braga.
14. [DLRLC] BRAGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare preparată din zeamă de mei rîșnit, fiert și fermentat, sau din bucățele de pîine fermentate în apă. Dinspre tîrg se arătau bulgarii cu bragă. SADOVEANU, O. VI 180. Vara, braga și limonada sînt purtate în spate și în donițe ferecate frumos cu cercuri de alamă. CAMIL PETRESCU, O. 197. Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare și igienică. CARAGIALE, O. II 169. ◊ Expr. Ieftin ca braga = foarte ieftin, ieftin de tot. ♦ Pahar, ceașcă etc. cu această băutură. Dă-mi o bragă. – Variantă: (Mold.) brahă (CONTEMPORANUL, VIII, 386) s. f.
15. [DLRLC] BRAHĂ s. f. v. bragă.
16. [DLRM] BRAGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare acrișoară, preparată din zeamă de mei rîșnit, fiert și fermentat, sau din bucățele de pîine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. – Rus braga.
17. [Șăineanu, ed. VI] bragă f. 1. băutură acrișoară făcută din făină de meiu; 2. fig. băutură proastă. [Rus. BRAGA].
18. [Scriban] brágă f., pl. brăgĭ (rus. brága, rut. bráha, d. celt. brace, kimrik brag, lat. brâce, un fel de grîŭ alb din care se făcea bere; fr. brais, vfr. bras, malț; germ. brei, terci. V. Bern. la braga și morky și cp. cu borhot și vîlced). Drojdie rămasă după ce s’a scos rachiu. Un fel de băutură răcoritoare fermentată opacă mucilaginoasă năhutie care se prepară ferbînd meĭu cu făĭnă. Conținutu unuĭ pahar de bragă: a bea o bragă, doŭă brăgĭ. – În nord brahă, fără pl. – Braga e o băutură foarte gustoasă și igenică și e consumată foarte mult de popor vara. Cu comercĭu eĭ se ocupă foarte mult Bulgariĭ.
19. [Scriban] bráhă V. bragă.
20. [DOOM 3] bragă (băutură) s. f., g.-d. art. brăgii; (porții) pl. brăgi
21. [DOOM 2] bragă s. f., g.-d. art. brăgii; (porții) pl. brăgi
22. [IVO-III] bragă, brăgii gen. a.
23. [DER] braică (braici), s. f. – Cățea cu blana mare. Germ. Bracke (Borcea 179), poate prin intemediul fr. braque. După Bogrea, Dacor., II, 413 (și Ruffini 114), din sl. brajo „frate”.
24. [Argou] braică, braice s. f. 1. cățea. 2. prostituată.
25. [Argou] ieftin ca braga expr. (înv.) foarte ieftin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL