1. [MDA2] boșter, ~ă a vz boștur
2. [MDA2] boșteros, ~oasă[1] a vz boștur
3. [MDA2] boștira[1] av vz boștur
4. [MDA2] boștiros, ~oasă[1] a vz boștur
5. [MDA2] boștiur, ~ă a vz boștur
6. [MDA2] boștur, ~ă [At: V. A. URECHE, ap. TDRG / V: ~er, ~dora, ~tiur, ~tora / E: ns cf tc boš] 1 a (Mol) Care este găunos Si: gol, sec. 2 (Ave; îf ~ă) Sec. 3 (Ave; îf ~ă) Fără nimic Si: gol.
7. [CADE] ❍BOȘTIUR... = BOȘTUR...
8. [CADE] ❍BOȘTUR adj. Mold. Bucov. 1 Gol, sec ¶ 2 Găunos, scorburos.
9. [CADE] ❍BOȘTURĂ (pl. -uri) sf. Mold. Bucov. 1 Scorbură, găunoșitură: omul iute se vîră într’o ~ de copac (VOR.) ¶ 2 Văgăună.
10. [DLRLC] BOȘTIURĂ, boștiure, s. f. (Mold.) Scorbură (de copac); văgăună în coasta unui deal; gaură. Ești de rîsul lumii cu așa casă. Boștiură. Bate vîntul și ploaia. SADOVEANU, O. V 30.
11. [DLRM] BOȘTIURĂ, boștiuri, s. f. (Reg.) Scorbură; văgăună în coasta unui deal; gaură. – Comp. tc. boș dyr „este gol, sec”.
12. [Șăineanu, ed. VI] boștur a. Mold. sec, gol: capete boșture. [Turc. BOȘTUR].
13. [Scriban] boștĭuréz v. tr. (d. boștĭură). Est. Prefac în boștĭură.
14. [Scriban] boștúr și (ob.) -ĭur, -ă adj. (d. boștură). Est. Cav, găunos: un nuc boștur.
15. [Scriban] boștúră și -ĭură f. pl. inuz. ĭ (var. din peșteră). Est. Coșcovă, loc găunos: acest pepene (copac, părete, plămîn) e boștĭură, țara ajunsese boștĭură de atît războĭ. – Și bóștora adv.
16. [DER] boștur (-ră), adj. – Gol, găunos. Tc. boș tur „este gol” (Iogu, GS, VI, 338; cf. Șeineanu, II, 59). – Der. boștură, s. f. (trunchi găunos); boșturos, adj. (gol, găunos).
17. [DAR] boștiur, boștiură, adj. (reg.) sec, găunos, gol.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL