1. [MDA2] bortire sf [At: CV, 1950, nr 2 / Pl: ~ri / E: borti] (Reg) Găurire.
2. [DEX '09] BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.
3. [MDA2] borti vt [At: DRĂGHICI, R. 140/21 / Pzi: ~tesc / E: ucr бортитй] (Reg) A găuri.
4. [DEXI] borti vb. IV. tr. (reg.; compl. indică obiecte din lemn, fier, pereți etc.) A face găuri; a sfredeli. • prez.ind. -esc. /bortă + -i.
5. [CADE] ❍BORTI (-tesc) vb. tr. și refl. Mold. Bucov. A (se) găuri: Urecnile i-au bortit (STAM.) [rut. bortiti].
6. [DLRLC] BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A face o bortă (în ceva); a găuri. Au făcut o rotiță de lemn, bortind-o în mijloc. DRĂGHICI, R. 140. ◊ Refl. pas. Se bortește [blidul] în fund și se pune în borta aceea o țevie de cele de la pînză. ȘEZ. I 120.
7. [DLRM] BORTI, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Ucr. bortyty.
8. [Scriban] bortésc v. tr. (d. bortă). Nord. Găuresc, fac bortă: a borti o scîndură.
9. [DOOM 3] borti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortesc, 3 sg. bortește, imperf. 1 borteam; conj. prez. 1 sg. să bortesc, 3 să bortească
10. [DOOM 2] borti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortesc, imperf. 3 sg. bortea; conj. prez. 3 să bortească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL