1. [DRAM 2021] borjug, borjuguri, s.n. (reg.; înv.) Element din compunerea jugului, utilizat în trecut la carele cu tracțiune animală (vaci, boi etc.); bucată de lemn ușor încovoiată, în partea superioară a jugului; obadă. ■ (top.) Dealul Borjugului și Valea Borjugului (loc. Sălsig). – Et. nec.
2. [DRAM 2015] borjug, borjuguri, s.n. – (reg.; înv.) Element din compunerea jugului, utilizat în trecut la carele cu tracțiune animală (vaci, boi etc.); bucată de lemn ușor încovoiată, în partea superioară a jugului; obadă. Atestat ca toponim în Maramureș: Dealul Borjugului și Valea Borjugului (Sălsig). Probabil s. borjug a dat porecla Borjug (cf. nume atestat Borjuganu) > Valea lui Borjug, a Borjugului. – Et. nec.; posibil cf. Boruga / Borugă, n. fam. < apelativul borugă „defileu îngust între două dealuri” (Pătruț, 1984: 68).
3. [DRAM] borjug, -uri, s.n. – Element din compunerea jugului, utilizat în trecut la carele cu tracțiune animală (vaci, boi etc.); bucată de lemn ușor încovoiată, în partea superioară a jugului; obadă. Atestat ca și toponim în Maramureș: Dealul Borjugului și Valea Borjugului (Sălsig, Codru). Probabil s. borjug a dat porecla Borjug (cf. nume atestat Borjuganu) > valea lui Borjug, a Borjugului. – Din *bor „lemn” (cf. borhălău „arbore, copac”) + jug (< lat. iugum). E posibil ca s. borjug să fie o creație românească veche.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL