1. [DEX '09] BORHOT, borhoturi, s. n. Totalitatea resturilor provenite din distilarea materiei prime (fructe, cereale) în industria alcoolului, a berii etc. și folosite ca hrană pentru animale. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.
2. [MDA2] borhot sn [At: COSTINESCU / V: ~rohodnă sf / A și: bor- / Pl: ~uri / E: nct] 1 Amestec de cereale sau fructe fermentate, din care se obțin băuturi alcoolice. 2 Rămășițele de borhot (1), după ce s-au obținut berea, țuica etc. Cf boștină, boroghină, bozorină, bortilă, boască. 3 (Pex) Rămășiță inutilă Cf brac, goz. 4 (Rar; lpl) Măruntaie de animal necurățate. 5-6 (Dep) Persoană obeză (și murdară).
3. [DEXI] borhot s.n. 1 Amestec de cereale și fructe fermentate din care se obțin băuturi alcoolice. Borhot de prune. ♦ Gener. Resturi rezultate din fructele sau cerealele fermentate, după stoarcere sau după distilare; reziduuri. ♦ Ext. Rămășițe nefolositoare. 2 (la pl.) Măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. 3 (deprec.) Persoană grasă și neglijentă, murdară. • acc. și borhot. pl. -uri. /form. expr.; cf. gr. βορβορυγμός.
4. [CADE] BORHOT sn. 1 Rămășița din prunele (sau din alte fructe) stoarse, după ce s’a fabricat rachiul: de la poverne pătrunde miros de ~ proaspăt de prune de vară (LUNG.) ¶ 2 Rămășița din bucate (orz, secară, porumb, etc.) după ce s’a extras din ele berea sau rachiul; fig.: pricopsiții noștri lexicografi... asvîrlă ca ~ mai bine de jumătate... limbă romănească (ODOB.) ¶ 3 Borhoate, borhoturi pl. Mațe, măruntaie (de om sau de vite) (CIAUȘ.).
5. [DEX '98] BORHOT, borhoturi, s. n. Ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, după ce a fost folosit la fabricarea țuicii, a berii etc. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.
6. [DLRLC] BORHOT, borhoturi, s. n. Nume dat resturilor provenite din distilarea terciului fermentat de fructe, de cereale etc. din care s-a scos alcoolul sau din care au fost extrași anumiți componenți utili. V. reziduuri. Borhot de prune. Borhot de sfeclă. ▭ Mirosi cu plăcere izul obișnuit al borhotului putred de la cazanul cu țuică. DUMITRIU, N. ♦ Fig. Rămășițe nefolositoare. Păgubașul de «Glosariu», unde pricopsiții noștri lexicografi și scornitori de grai nou și pocit azvîrlă, ca borhot, mai bine de jumătate biată frumoasa noastră limbă romînească. ODOBESCU, S. III 173. – Accentuat și: borhot.
7. [DLRM] BORHOT, borhoturi, s. n. Nume dat resturilor provenite din distilarea terciului fermentat de fructe, de cereale etc.
8. [Șăineanu, ed. VI] borhot n. ceea ce rămâne din struguri după ce li se stoarce sucul: cu borhotul se îngrașă vitele. [Cf. brahă].
9. [Scriban] bórhot n., pl. urĭ (poate d. ung. bor, vin, plus alt cuvînt, adică „drojdie”. Cp. cu bragă, brahă). Rămășiță de poame, saŭ de legume stoarse: borhot de strugurĭ, de sfeclă. V. hoștină.
10. [MDA2] borohodnă sf vz borhot
11. [CADE] ❍BOROHODNĂ sf. Mold. (RV.-CRG.) = BORHOT1.
12. [DOOM 3] borhot s. n., pl. borhoturi
13. [DOOM 2] borhot s. n., pl. borhoturi
14. [IVO-III] borhot, -turi.
15. [DRAM 2021] borhot, borhoturi, s.n. (reg.) 1. Fructe fermentate care se fierb, pentru a se extrage alcoolul; monturi, slad: „Borhot, din care fac horinca, înainte de-a sierbe” (ALRRM, 1971: 462). 2. Resturi de fructe fermentate rămase după distilare. ■ În Maram. din dreapta Tisei se folosește sin. brahă. – Et. nec. (MDA).
16. [DRAM 2015] borhot, borhoturi, s.n. – (reg.) 1. Fructe fermentate care se fierb, pentru a se extrage alcoolul: „Borhot se zice înainte de sert” (Ieud). „Borhot, din care fac horinca, înainte de-a sierbe” (Petrova); monturi, slad (ALRRM, 1971: 462). 2. Resturi de fructe fermentate rămase după distilare (Budești, Giulești, Vad, Săpânța, Săcel etc.). În Maramureșul din dreapta Tisei se folosește sin. brahă (DRT). – Et. nec. (MDA, NDU); cf. braha „drojdie pe fundul cazanului în care se face țuica” (< ucr. braha) (Șăineanu, Scriban).
17. [DRAM] borhot, -uri, s.n. – 1. Fructe fermentate care se fierb, pentru a se extrage alcoolul: „Borhot se zice înainte de sert” (Ieud). „Borhot, din care fac horinca, înainte de-a sierbe” (Petrova); monturi, slad (ALR 1971:462). 2. Resturi de fructe fermentate rămase după distilare (Budești; Giulești; Vad; Săpânța; Săcel etc.). În Maramureșul din dreapta Tisei: brahă (DRT). – Et. nec. (MAD, NDU).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL