1. [DEXI] borgata s.f. Cartier de locuințe grupate în mici așezări, ridicate fără permis de construcție, într-o zonă agricolă de la periferia orașelor italiene. ♦ Gener. Cartier de locuințe foarte sărăcăcioase, de obicei improvizate la periferia marilor orașe. • pl. -e. /<it. borgata.
2. [MDN '00] BORGATA s. f. locuință construită, fără aprobare, în zonele agricole de la periferia orașelor italiene. (< it. borgata)
3. [DCR2] borgata s. f. ◊ „La Roma, în perioada postbelică, au apărut o sută de borgate (locuințe grupate în mici așezări, ridicate fără permis de construcție, în zonele agricole de la periferia orașelor).” Cont. 31 VIII 79 p. 12 (din it. borgata)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL