1. [DEX '09] BOREASĂ, borese, s. f. (Reg.) Nevastă. – Din boiereasă.
2. [MDA2] boreasă sf [At: JAHRESBER. V, 189 / Pl: ~ese / E: boiereasă] (Reg) 1 Nevastă. 2 Văduvă.
3. [DEXI] boreasă s.f. (reg.) 1 Femeie măritată; soție. Tu ia-ți de mînă pe boreasă Și cară-te cu ea spre casă (COȘB.). 2 Văduvă. • pl. -ese. /de la boiereasă.
4. [CADE] ❍BOREASĂ (pl. -ese) sf. 1 Trans. Maram. și ‼ Mold. Femeie măritată, nevastă: Toți voinicii trag pe-acasă, La copii și la ~ (IK.-BRS.) ¶ 2 Oaș. Văduvă [boiereasă].
5. [DLRLC] BOREASĂ, borese, s. f. (Transilv.) Femeie măritată, nevastă. Tu ia-ți de mînă pe boreasă Și cară-te cu ea spre casă! COȘBUC, P. II 243. Toți voinicii trag acasă La copii și la boreasă. BIBICESCU, P. P. 165.
6. [DLRM] BOREASĂ, borese, s. f. (Reg.) Femeie măritată; nevastă. – Din boiereasă.
7. [Șăineanu, ed. VI] boreasă f. muiere sau nevastă (provincialism ardelenesc): o boreasă ce-i zice cârciumăreasă PANN. [Contras din vechiu-rom. boiereasă, nevastă, lit. femeia boierului].
8. [Scriban] boreásă f. pl. ese (d. germ. bauer, țăran). Trans. Nevastă (la țară).
9. [MDA2] voreasă[1] sf vz boreasă
10. [DOOM 3] boreasă (reg.) s. f., g.-d. art. boresei; pl. borese
11. [DOOM 2] boreasă (reg.) s. f., g.-d. art. boresei; pl. borese
12. [DRAM 2021] boreasă, borese, s.f. (reg.) 1. Soție, nevastă, femeie măritată: „...Gota Iacub, cu boreasa sa Părasca, și fecior-seu Tomaș...” (Bârlea, 1909: 116; doc. din 1660); 2. Stăpâna casei, găzdoaie: „Căpitanul nu mă lasă / La copii și la boreasă” (Papahagi, 1925: 187). 3. (rar) Femeie (în general). ■ În Maram. este utilizat în zona Săpânța și Borșa-Moisei; rar în alte localități. Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, cu sensul de „femeie măritată, soție”. ■ Termen specific subdialectului maramureșean (Farcaș, 2009: 155). ■ Atestat 1660. – Din boiereasă (DLRM, MDA); din germ. bauer „țăran” (Scriban); din alb. burrë „om, bărbat” + suf. -easă (Dan Alexe).
13. [DRAM 2015] boreasă, borese, s.f. – (reg.) 1. Soție, nevastă. 2. Stăpâna casei, găzdoaie. În Maramureș, este utilizat predilect în zona Săpânța și Borșa-Moisei; rar în alte localități: „Căpitanul nu mă lasă / La copii și la boreasă” (Papahagi, 1925: 187; Borșa, 1920; v. și Bârlea, 1924, II: 127; Brediceanu, 1957: 39). Autorii Atlasului Lingvistic îl semnalează doar în Săpânța: la „soție”, în Săpânța i se spune boreasă (inf. din Berbești); „nevastă i se spune până pe la 40 de ani, de la 40 în sus i se spune boreasă” (inf. din Săpânța) (ALRRM, 1969: 174). Termenul are înțelesul de „nevastă, femeie măritată, soție, muiere” și (rar) de „femeie” (în general). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (loc. Apșa de Jos, Strâmtura), cu sensul de „femeie măritată, soție”. Aria de răspândire (cf. ALR, s.n.) este Târnava Mare și Făgăraș. Atestările din texte arată că odinioară cuvântul a avut o arie mai mare și mai compactă. În luptă cu celelalte sinonime, termenul apare ca o relicvă a unor stări sociale vechi. În Maramureș are și sensul de „stăpână”. Patria lui rămâne Transilvania sau aproape exclusiv această provincie. Moldovenii îl socotesc un „ardelenism”. În graiul popular din Maramureș și Ugocea se întrebuințează frecvent. ALR atestă derivarea (masc. refăcut din fem. boreasă) boresar cu sensul de „tânăr însurat” în Maramureș (Scurtu, 1966: 192). Termen specific subdialectului maramureșean (Farcaș, 2009: 155). – Din boiereasă (< boier „nobil” [< sl. boljarinŭ] + suf. -easă) (Șăineanu, DLRM, MDA); din germ. bauer „țăran” (Scriban); din alb. burrë „om, bărbat” + suf. -easă (Dan Alexe); cuvânt autohton, comun cu albaneza (TILR).
14. [DRAM] boreasă, -e, s.f. – 1. Soție, nevastă. 2. Stăpâna casei, găzdoaie. În Maramureș, este utilizat predilect în zona Săpânța și Borșa-Moisei; rar în alte localități: „Căpitanul nu mă lasă / La copii și la boreasă” (Papahagi: 187; Borșa, 1920; v. și Bârlea 1924 II: 127; Brediceanu 1957: 39). ALR îl semnalează doar în Săpânța: la „soție” în Săpânța i se spune boreasă (inf. din Berbești); „nevastă i se spune până pe la 40 de ani, de la 40 în sus i se spune boreasă” (inf. din Săpânța) (ALR 1969: 174). Termenul are înțelesul de „nevastă, femeie măritată, soție, muiere” și (rar) de „femeie” (în general). Aria de răspândire (cf. ALR) este Târnava Mare și Făgăraș. Atestările din texte arată că odinioară cuvântul a avut o arie mai mare și mai compactă. În luptă cu celelalte sinonime, termenul (contras din boiereasă) apare ca o relicvă a unor stări sociale vechi. În Maramureș are și sensul de „stăpână”. Patria lui rămâne Transilvania sau aproape exclusiv această provincie. Moldovenii îl socotesc un „ardelenism”. În graiul popular din Maramureș și Ugocea se întrebuințează frecvent. ALR atestă derivarea (masc. refăcut din fem. boreasă) boresar cu sensul de „tânăr însurat” în Maramureș, unde știm că au existat odinioară boieri (Scurtu 1966: 192). Termen atestat cu sensul de „nevastă” și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din boiereasă, (< boier „nobil” [< sl. boljarinŭ] + -easă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL