1. [MDA2] bontău1 sn [At: VAIDA / Pl: ~ăi / E: pbl mg bontó] (Reg) Broască pe care stă așezată roata morii cu capătul exterior.
2. [MDA2] bontău2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~ăi / E: nct] (Reg) Barcă.
3. [DRAM 2021] bontău, bontăi, s.m. (reg.) Copac ciuntit la vârf. ■ (onom.) Bontău, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. bontó (DER); posibil din bont + suf. -ău.
4. [DRAM 2015] bontău, bontăi, s.m. – (reg.) Copac ciuntit la vârf (D. Pop, 1978). ♦ (onom.) Bonta, Bontaș, Bontău, nume de familie (84 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. bontó (DELR); din bont + suf. -ău.
5. [DRAM] bontău, -i, s.m. – Copac ciuntit la vârf (D. Pop 1978). – Din bont + -ău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL