1. [MDA2] bontănitură sf [At: SBIERA, P., 170 / Pl: ~ri / E: bontăni + (i)tură] (Reg) Ciocănitură.
2. [DEXI] bontănitură s.f. (reg.) Bocănitură, ciocănitură. Copiii, auzind bontănitura..., credeau... că acolo se află tata lor,făcînd lemne (POP.). • pl. -i. /bontăni + (i)tură.
3. [CADE] ❍BONTĂNITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a bontăni și rezultatul acestei acțiuni, ciocănit(ură), bocănit(ură): copiii, auzind tot una bontănitura aceea, socoteau că-i tata lor acolo (SB.).
4. [DLRLC] BONTĂNITURĂ, bontăniluri, s. f. (Mold., Bucov., Transilv.) Ciocănitură, bocănitură. Copiii, auzind bontănitura și ciocănitură aceasta, credea într-adevăr că acolo se află tata lor, făcînd lemne. SBIERA, P. 170.
5. [DLRM] BONTĂNITURĂ, bontănituri, s. f. (Reg.) Ciocănitură, bocănitură. – Din bontăni + suf. -(i)tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL