Definiție și ce înseamnă bontănit

1. [MDA2] bontănit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bontăni] (Reg; d. obiecte de metal) Care este ciocănit2.

2. [DEXI] bontănit1 s.n. (reg.) Bontănire. • /v. bontăni.

3. [DEXI] bontănit2, -ă adj. (reg.; despre obiecte metalice) Care este ciocănit. • pl. -ți, -te. /v. bontăni.

4. [MDA2] bontăi v vz bontăni

5. [MDA2] bontăni vi [At: CREANGĂ, ap. DDRF / V: ~ăi / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) A ciocăni.

6. [DEXI] bontăni vb. IV. (reg.) intr. A bate la ușă; a face zgomot, a ciocăni. S-au dus să vadă cine bontănește acolo (POP.). • prez.ind. -esc. /form. expr.

7. [CADE] ❍BONTĂNI (-ănesc) vb. tr. Mold. Bucov. Trans. A ciocăni; a bocăni: bontănea așa ca cum ar fi fost tăind cineva lemne (SB.) ¶ 2 A bate, a lovi cu putere, a pisăgi: îl apucară munții între capete și mi-l bontăniră de nu putu ieși nici înainte (RET.).

8. [DLRLC] BONTĂNI, bontănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Mold., Bucov., Transilv.) A bate, a lovi (cu zgomot) în ceva; a ciocăni, a bocăni. Lovea cînd într-un copaci, cînd în altul, de răsuna toată pădurea! Auzind zmeul vuietul acesta, s-au dus să vadă cine bontănește acolo. SBIERA, P. 78. 2. Tranz. A lovi (pe cineva) cu putere; a buși. Îl apucară munții [pe lup] intre capete și mi-l bontăniră, de nu putu ieși nici înainte, nici îndărăt. RETEGANUL, P. III 37.

9. [DLRM] BONTĂNI, bontănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lovi cu (zgomot) în ceva; a ciocăni, a bocăni. ♦ Tranz. A lovi pe cineva cu putere; a buși. – Din magh. bantani.

10. [Șăineanu, ed. VI] bontănì v. a bate, a lovi: bontănind mai tare la ușă CR. [Onomatopee].

11. [Scriban] bontănésc v. intr. (cp. cu bontăluĭesc, bocănesc și ung. bontani, a desface, a nimici). Nord. Bocănesc, cĭocănesc, fac zgomot. V. refl. Mă bat cu zgomot: s’au burzuluit și s’au bontănit pînă s’a trezit fata (rev. I Crg. 4, 204).

12. [DRAM 2021] bontănit, -ă, bontăniți, -te, adj. (reg.) Ciocănit, lovit, bătut. – Din bontăni.

13. [DRAM 2021] bontăni, bontănesc, v.i. (reg.) A ciocăni, a bate cu putere, a bocăni: „Și el a venit și a bontănit la ușă, să-i deschidă ușa” (Bilțiu, 1999: 168). – Cf. magh. bántani (NDU); probabil din bont, contaminat cu bocăni.

14. [DRAM 2015] bontăni, bontănesc, (băntălui), vb. tranz. – (reg.) A ciocăni, a bate cu putere, a bocăni: „Spărietu’ de noapte, / De câni, / De mâț, / De bontănit, / De răstit” (Bilțiu, 1990: 317). – Et. nec. (MDA); cf. magh. bántani (NDU); probabil din bont, contaminat cu bocăni.

15. [DRAM] bontăni, (băntălui), vb. tranz. – A ciocăni, a bate cu putere, a bocăni: „Spărietu’ de noapte, / De câni, / De mâț, / De bontănit, / De răstit” (Bilțiu 1990: 317). – Cf. magh. bántani (NDU); Probabil din bont, contaminat cu bocăni.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro