1. [DEX '09] BUNDĂ, bunde, s. f. (Pop.) 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă1; blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. Pieptar (1). – Din magh. bunda.
2. [MDA2] boandă2 sf vz bundă
3. [MDA2] boantă2 sf vz bundă
4. [MDA2] bondă sf vz bundă
5. [MDA2] bontă sf vz bundă
6. [MDA2] bundă sf [At: H II, 118 / V: boan~, boantă, (reg) bon~, bontă, ~dră / Pl: ~de, (îva) ~ nzi / E: mg bunda] 1 Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați. 2 (Reg) Blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 3 (Reg) Pieptar.
7. [MDA2] bundră sf vz bundă
8. [MDA2] pondă[1] sf vz bundă
9. [DEXI] bondă s.f. v. bundă.
10. [DEXI] bundă s.f. 1 Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați. ♦ (reg.) Blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. Așternu bunda sa pe oblîncul șelei (SADOV.). 2 Cojocel scurt, fără mîneci, din piele de miel, brodat cu fire de lînă colorată, caracteristic zonelor de nord ale României. • pl. -e. și (reg.) bondă s.f. /<magh. bunda.
11. [CADE] ❍BONDĂ 👉 BUNDĂ.
12. [CADE] BUNDĂ (pl. -de) sf. 1 👕 Manta de postav lungă, cu mîneci, blănită (cu piele de oaie, de vulpe, etc.), pe care o poartă bărbații (🖼 652): el așternu bunda sa pe oblîncul șelei (ODOB.) ¶ 2 Mai adesea BONDĂ, BONDIȚĂ Mold. Bucov. Un fel de pieptar făcut din piele de oaie, purtat de bărbați și de femei: pîlcuri de femei... cu bunde înflorite peste cămăși de in (VLAH.) (🖼 653) [ung. srb. rut. bunda].
13. [CADE] ❍BUNDRĂ = BUNDĂ.
14. [DEX '98] BUNDĂ, bunde, s. f. 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă1; (reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. (Reg.) Pieptar (1). – Din magh. bunda.
15. [DLRLC] BONDĂ s. f. v. bundă.
16. [DLRLC] BUNDĂ, bunde, s. f. 1. Haină de postav lungă și largă, cu mîneci, îmblănită (uneori împodobită cu cusături), pe care o poartă bărbații; (Transilv.) blană mare făcută din piei de oaie (de obicei cu lina în afară), întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. V. burcă, cojoc, sarică, șubă. S-a învoit... să coase pentru tîrgul de toamnă o bundă, adică o blană de miel lungă pînă la pămînt, albă și împod. bită cu flori cusute-n ibrișin. SLAVICI, O. II 85. Tînărul Socol... așternu bunda sa pe oblîncul șelei. ODOBESCU, S. I 146. 2. (Mold.) Cojocel scurt, fără mîneci, făcut din piei de miel și avînd pe față desene executate din fire de lină de diferite culori, pe care-l poartă țăranii și țărancele; bondiță, pieptar. V. cojocel, ilic. Fratele mamei era un bărbat mare și spătos, cu chimir lat și cu bundă. SADOVEANU, N. F. 12. Se bătu de două ori cu palma peste bunda-i unsuroasă. SADOVEANU, O. VI 512. – Pl. și: blînzi (REBREANU, R. I 214). – Variantă: bondă (BELDICEANU, P. 62) s. f.
17. [DLRM] BUNDĂ, bunde, s. f. 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; (reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. (Reg.) Cojocel scurt, fără mîneci, din piele de miel, avînd pe față cusături din fire de lînă colorată, pe care îl poartă țăranii și țărancele; pieptar. – Magh. bunda.
18. [Șăineanu, ed. VI] bondă f. Mold. V. bundă.
19. [Șăineanu, ed. VI] bundă f. cojoc fără mâneci și scurt până la brâu (în Oltenia); în Mold. bondă. [Ung. bunda].
20. [Scriban] boándă v. bondă.
21. [Scriban] bónda-bónda (d. bondănesc) interj. care arată bombăneala.
22. [Scriban] bóndă și boándă (est) și búndă (vest) f., pl. e (ung. rut. bunda). Vestă căptușită maĭ gros pe care o poartă țărancele. – În R.S. și bundaĭcă. În Trans. (Olt) bundă, o haină lungă de postav albastru pe care o poartă preuțiĭ. – Și bondíță, pl. e. V. becheș, bolero, ilic și cojoc.
23. [Scriban] búndă V. bondă.
24. [DOOM 3] bundă (reg.) s. f., g.-d. art. bundei; pl. bunde
25. [DOOM 2] bundă (reg.) s. f., g.-d. art. bundei; pl. bunde
26. [MDO] bundă, pl. bunde
27. [IVO-III] bundă, -de.
28. [DER] bundă (bunde), s. f. – Haină îmblănită purtată de țărani. – Var. bo(a)ndră, bundră. Mag. bunda (Cihac, II, 486; Gáldi, Dict., 86); cf. sb., ceh., rut., pol., țig. bunda. Nu pare probabil ca pol. bunda să vină din rom., cum afirma Miklosich, Wander., 13. – Der. îmbondori (var. îmboldori), vb. (a înfofoli) coincid cu der. de la bondră; cf. Pușcariu, Dacor., I, 231.
29. [DRAM 2021] bondă, s.f. v. bundă.
30. [DRAM 2021] bundă, bonde, (bondă), s.f. 1. Piesă de îmbrăcăminte scurtă, care se pune peste cămașă, fără mâneci și încheiată în față: „Lut pe mine nu puneți / Numai dragă bunda me” (D. Pop, 1978: 324). 2. (fig.) Piele: „Ți-a da mă-ta pă bondă” (Faiciuc, 2008). ■ (onom.) Bunda, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. bunda „șubă, cojoc” (Șăineanu, DEX).
31. [DRAM 2015] bondă, bonde, (bundă), s.f. – 1. Piesă de port care se pune peste cămașă, scurtă, fără mâneci și încheiată în față; tricotată, țesută, din postav sau din piele (Bănățeanu, 1965). Adesea este confundată cu guba. În unele regiuni se numește pieptar: „Lut pe mine nu puneți / Numai dragă bunda me” (D. Pop, 1978: 324). 2. (fig.) Piele: „Ți-a da mă-ta pă bondă” (Faiciuc, 2008; Dragomirești). ♦ (onom.) Bundă, Bunda, Bundaș, nume de familie (45 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. bunda „șubă, cojoc” (Cihac, Galdi, Scriban, Șăineanu, DEX).
32. [DRAM 2015] bundă, s.f. – v. bondă.
33. [DRAM] bondă, -e, (bundă), s.f. – Piesă de port care se pune peste cămașă, scurtă, fără mâneci și încheiată în față; tricotată, țesută, din postav sau din piele (Bănățeanu 1965). Adesea este confundată cu guba. În unele reg. se numește pieptar: „Lut pe mine nu puneți / Numai dragă bunda me” (D. Pop 1978: 324). – Din magh. bunda „șubă, cojoc”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL