1. [MDA2] bonc1, boancă a [At: DAMÉ, T. 68 / Pl: ~nci, boance / E: nct] (D. oi) Fără dinți.
2. [DEXI] bonc1, -oancă adj. (reg, despre oi) Care este fără dinți. • pl. bonci, -ce. /etimol. nec.
3. [DEXI] bonc2 interj. v. bonca.
4. [CADE] BONC(A)! sau BONCA-BONCA! interj. Imită sgomotul produs de bătaia ciocanului sau de loviturile picioarelor de pietre, etc. ale aceluia care se poticnește: pe drum, bonca-bonca! mă împiedecam de toate pietrele (DLVR.) [onom.].
5. [DLRLC] BONC interj. v. bonca.
6. [DEX '09] BONCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. – Onomatopee.
7. [MDA2] bonc2(a) i [At: DELAVRANCEA, H. T. 92 / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. 2 Cuvânt care imită zgomotul împiedicării cuiva.
8. [DEXI] bonca interj. 1 (adesea repet.) Cuvînt care imită zgomotul unui șir de lovituri sacadate. Pe drum, bonca-bonca, mă împiedicam de toate pietrele (DELAVR.). 2 Sunetul produs de bătaia ciocanului. • și bonc interj. /onomat.
9. [DLRLC] BONCA interj. (Adesea repetat) Onomatopee care imită zgomotul produs prin lovirea unui corp tare. Pe drum, bonca-bonca, mă împiedicam de toate pietrele. DELAVRANCEA, H. T. 92. – Variantă: bonc (ȘEZ. I 214) interj.
10. [DLRM] BONCA interj. Cuvînt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului, de lovituri sacadate etc. – Onomatopee.
11. [Șăineanu, ed. VI] bonca-bonca! onomatopee ce exprimă un umblet cu dese poticneli.
12. [DOOM 3] bonc1 interj.
13. [DOOM 3] bonc2 (pop.) adj. m., pl. bonci; f. boancă, pl. boance
14. [DOOM 2] bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boancă, pl. boance
15. [DOOM 2] bonc2 interj.
16. [DOOM 3] bonca/bonca-bonca interj.
17. [DOOM 2] bonca/bonca-bonca interj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL