1. [DEX '09] BONAPARTISM s. n. 1. Sistem de guvernare în care puterea a fost deținută de dinastia fondată de Napoleon Bonaparte. 2. Atașament față de bonapartism (1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. – Din fr. bonapartisme.
2. [MDA2] bonapartism sn [At: DN2 / E: fr bonapartisme] 1 Dictatură instaurată în Franța de Napoleon Bonaparte. 2 Atașament față de conducerea lui Napoleon Bonaparte.
3. [DEXI] bonapartism s.n. 1 (ist.) Orientare politică în Franța care urmărea restaurarea dinastiei lui Napoleon Bonaparte după căderea acestuia (1814) și care a triumfat odată cu urcarea pe tron a lui Napoleon III. ♦ Simpatie față de sistemul politic sau de dinastia întemeiată de Napoleon Bonaparte. A fost acuzat de bonapartism. 2 Ext. Sistem politic, caracterizat prin regim personal autoritar, cu susținere populară exprimată prin plebiscit. • /<fr. bonapartisme; cf. nm. pr. Napoleon Bonaparte, împărat al Franței.
4. [DEX '98] BONAPARTISM s. n. 1. Formă de dictatură apărută în Franța, în timpul lui Napoleon I. 2. Atașament față de bonapartism (1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. – Din fr. bonapartisme.
5. [DN] BONAPARTISM s.n. Formă de dictatură instaurată în Franța foarte curînd după victoria revoluției de la sfîrșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ♦ Regim politic înfăptuind puterea personală a împăratului. [< fr. bonapartisme].
6. [MDN '00] BONAPARTISM s. n. 1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franța, după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ◊ atașament față de dinastia întemeiată de Napoleon. 2. formă de dictatură personală. (< fr. bonapartisme)
7. [DOOM 3] bonapartism s. n.
8. [DOOM 2] bonapartism s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL