1. [DEX '09] BOLOBOC s. n. v. poloboc.
2. [DEXI] boloboc s.n. v. poloboc.
3. [CADE] BOLOBOC 👉 POLOBOC.
4. [DLRM] BOLOBOC s. n. Cumpănă cu bulă de aer folosită de zidari, lemnari etc. pentru a verifica poziția orizontală sau verticală a suprafeței lucrărilor. – V. poloboc.
5. [Șăineanu, ed. VI] boloboc (poloboc) n. Mold. vas de vin sau de rachiu mai mic decât butia și mai mare decât butoiul (între 70-100 vedre): de nu mi-ar deșerta boloboacele AL. [Rus. POLUBOČKA, jumătate butie].
6. [Scriban] bolobóc V. poloboc.
7. [DEX '09] POLOBOC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: boloboc s. n.] – Et. nec.
8. [MDA2] boroboc[1] sn vz poloboc
9. [MDA2] poloboacă sf vz poloboc
10. [MDA2] poloboc sn [At: NECULCE, L. 244 / V: bo~, (reg) ~oacă sf, poro~, boloboacă sf / Pl: ~oace, (îvr) ~oci sm / E: ucr полубок] 1 (Pop) Butoi. 2 (Pop) Epitet pentru un om gras. 3 (Reg) Nivelă cu bulă de aer.
11. [MDA2] poroboc2 sn vz poloboc
12. [DLRLC] POLOBOC, poloboace, s. n. 1. Butoi. Pe trepte de stejar, urca acum a doua oară moș Chirilă, din hruba cu poloboace, ducînd în mînă o oală mare smălțuită, plină de vin învechit la întuneric. SADOVEANU, O. VII 52. Lemne la trunchi sînt, slănină și făină în pod este... curechi în poloboc, slavă domnului. CREANGĂ, A. 38. Decît să cărăm apă cu poloboacele, mai nemerit ar fi să iau puțul în spinare... și să-l duc în bucătărie o dată pentru totdeauna. ALECSANDRI, T. I 448. 2. Nivelă cu bulă de aer, montată într-un cadru de lemn, de care se servesc zidarii. – Variantă: (Munt.) boloboc (ISPIRESCU, L. 354, TEODORESCU, P. P. 142) s. n.
13. [Șăineanu, ed. VI] poloboc n. V. boloboc: de nu mi-ar deșerta poloboacele AL.
14. [Scriban] polobóc n., pl. oace (rus. polubóčka, d. polu-, jumătate, și bočka, butoĭ. V. poală, pol 1 și 3, boșcă și polomeac). Est. Butoĭ. – În vest (rar) bolobóc.
15. [DOOM 3] poloboc (pop.) s. n., pl. poloboace
16. [DOOM 2] poloboc (pop.) s. n., pl. poloboace
17. [MDO] poloboc
18. [IVO-III] poloboc, -boace.
19. [DER] poloboc (poloboace), s. m. – 1. Butoi, bute. – 2. Nivel de apă. – Var. (Munt.) boloboc. Bg. polobok (Conev 64), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin).
20. [GER] poloboc Dicționarele noastre (TDRG, CADE, Scriban, DLRM) explică pe poloboc prin rus. полубоцка, pe care totuși dicționarele rusești nu-l inserează, de aceea mă tem că l-a compus Tiktin. Admițînd însă că cuvîntul există, nu se vede ce s-a făcut cu sfîrșitul lui. DLRM mai trimite și la ucr. полубоцок, care, pe lîngă că nu rezolvă nici el problema terminației, are accentul pe u. Există în rusește compusul полубоцье, cu sensul de „cadă formată dintr-un butoi tăiat în două”. Împrumutat în romÎnește, acesta a putut fi luat drept plural și a servit astfel ca bază pentru refacerea unui singular poloboc.
21. [DLRLV] POLOBOC s.n. (Mold.) Butoi. Să le care apă ... cu poloboace. NECULCE. Etimologie: ucr. polubok.
22. [DRAM 2021] polobóc, poloboace, s.n. Butoi, bute: „Ieși, ursât, din poloboc, / C-om mere și noi la joc” (Memoria, 2001: 17). – Din bg. polobok (Conev, după DER), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin, după DER); din ucr. polubok (MDA).
23. [DRAM 2015] poloboc, poloboace, s.n. – Butoi, bute: „Ieși, ursât, din poloboc, / C-om mere și noi la joc” (Memoria, 2001: 17). – Et. nec. (DEX); din bg. polobok (Conev, cf. DER), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin, cf. DER); din ucr. polubok (MDA).
24. [DRAM] poloboc, -oace, s.n. – Butoi, bute: „Ieși, ursât, din poloboc, / C-om mere și noi la joc” (Memoria 2001: 17). – Cf. bg. polobok (Conev), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin); Din ucr. polubok (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL