1. [DEX '09] BOLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. bolfa.
2. [MDA2] bolfă sf [At: MARIAN, D. 129 / V: (Mol) boal-, bolcă / Pl: ~fe / E: nct] 1 Umflătură. 2 (Lpl) Gâlci. 3 Difterie. 4 (Lpl) Scrofule. 5 (Trs; rar) Nod.
3. [DEXI] bolfă s.f. (pop.) 1 Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. 2 Amigdală, gîlcă. • pl. -e. și (reg.) boalfă s.f. /form.expr.; cf. ucr. больфа.
4. [CADE] BOLFĂ (pl. -fe) sf. 🩺 1 Umflătură: o babă... cu o ~ mare în obrazul stîng (VLAH.) ¶ 2 Gîlcă, amigdalită: cînd... ai bolfe, să te lovești la ele de trei ori cu un ciolan de mort, și-ți trece (GOR.) ¶ 3 pl. Anghină, difterie.
5. [DEX '98] BOLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. bolfa.
6. [DLRLC] BOLFĂ, bolfe, s. f. 1. Umflătură (de obicei la cap) produsă de o lovitură (v. cucui) sau de o boală. O babă... c-o bolfă mare în obrazul stîng. VLAHUȚĂ, CL. 99. 2. (Mai ales la pl.) Gîlci. O bolfă ce se face între fălci, la înghițitoare. I. IONESCU, D. 372. – Variantă: boalfă s. f.
7. [DLRM] BOLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) 1. Umflătură produsă de o lovitură sau de o boală. 2. Gîlcă. – Comp. ucr. bol’fa.
8. [Șăineanu, ed. VI] bolfă f. Mold. pl. gâlci, anghină. [Cf. dial. bolf, boț].
9. [Scriban] bólfă f., pl. e (vsl. bolĭfa, bolfă; bg. bolka, suferință). Unflătură (tumoare) dureroasă orĭ nu pe corp orĭ pe față. Pl. șopîrlaiță, angină difterică.
10. [MDA2] bolcă sf vz bolfă
11. [DEXI] boalfă s.f. v. bolfa.
12. [DLRLC] BOALFĂ s. f. v. bolfă.
13. [DOOM 3] bolfă (reg.) s. f., g.-d. art. bolfei; pl. bolfe
14. [DOOM 2] bolfă(pop.) s. f., g.-d. art. bolfei; pl. bolfe
15. [DER] bolfă (bolfe), s. f. – Nodul, umflătură, tumoare. Creație expresivă, cf. bîrfi, borh-, borț, buh-, bulz. – Der. bolfe, s. f. pl. (gîlci, amigdalită), cf. boarfe; bolfi, vb. (a umfla, a se mări); bolfos, adj. (umflat); bulfei, adj. (umflat); Dolfa, s. f. (nume de cățea); Dolfu, Dulfu, s. m. (nume propriu de cîine); dolfan, adj. (Trans., bogătan, înstărit, opulent); dolofan, adj. (rotofei, grăsuț), pe care Cihac, II, 99 (urmat de Candrea) îl pune în legătură în mod curios cu sl. dolŭfinŭ „delfin”. Din rom. provine rut. boljfa „tumoare” (Candrea, Elementele, 407).
16. [DRAM 2021] bolfă, bolfe, s.f. (reg.) 1. Nodul, gâlcă, umflătură, cucui; tumoare: „Dacă i s-o făcut la cineva o bolfuță undeva, o atingi cu turta de câteva ori și să duce” (Bilțiu, 2009: 60; Săcel). 2. (peior.) Față, chip, înfățișare. – Cf. ucr. bolfa (DEX); creație expresivă (DER).
17. [DRAM 2015] bolfă, bolfe, s.f. – (reg.) 1. Nodul, gâlcă, umflătură, cucui; tumoare (ALRRM, 1969: 8). 2. Cocoașă (în Borșa, Moisei și Vișeu). 3. (peior.) Față, chip, înfățișare (Maram. Nord: Strâmtura). – Et. nec. (MDA); cf. ucr. bolfa (DEX); creație expresivă (DER). Cuv. rom. > ucr. boljfa „tumoare” (Candrea, cf. DER).
18. [DRAM] bolfă, -e, s.f. – 1. Nodul, gâlcă, umflătură, cucui; tumoare (ALR 1969: 8). 2. Cocoașă (în Borșa, Moisei și Vișeu). – Creație expresivă (DER); Din rom. provine ucr. bolfa „tumoare” (Candrea cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL