1. [DEX '09] BOLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. bolfa.
2. [MDA2] bolcă sf vz bolfă
3. [MDA2] bolf sn [At: LB / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Bolovan.
4. [MDA2] bolfă sf [At: MARIAN, D. 129 / V: (Mol) boal-, bolcă / Pl: ~fe / E: nct] 1 Umflătură. 2 (Lpl) Gâlci. 3 Difterie. 4 (Lpl) Scrofule. 5 (Trs; rar) Nod.
5. [DEXI] boalfă s.f. v. bolfa.
6. [DEXI] bolfă s.f. (pop.) 1 Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. 2 Amigdală, gîlcă. • pl. -e. și (reg.) boalfă s.f. /form.expr.; cf. ucr. больфа.
7. [CADE] ❍BOLF (pl. -furi) sn. Trans. Bolovan, pietroiu.
8. [CADE] BOLFĂ (pl. -fe) sf. 🩺 1 Umflătură: o babă... cu o ~ mare în obrazul stîng (VLAH.) ¶ 2 Gîlcă, amigdalită: cînd... ai bolfe, să te lovești la ele de trei ori cu un ciolan de mort, și-ți trece (GOR.) ¶ 3 pl. Anghină, difterie.
9. [DEX '98] BOLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. bolfa.
10. [DLRLC] BOALFĂ s. f. v. bolfă.
11. [DLRLC] BOLFĂ, bolfe, s. f. 1. Umflătură (de obicei la cap) produsă de o lovitură (v. cucui) sau de o boală. O babă... c-o bolfă mare în obrazul stîng. VLAHUȚĂ, CL. 99. 2. (Mai ales la pl.) Gîlci. O bolfă ce se face între fălci, la înghițitoare. I. IONESCU, D. 372. – Variantă: boalfă s. f.
12. [DLRM] BOLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) 1. Umflătură produsă de o lovitură sau de o boală. 2. Gîlcă. – Comp. ucr. bol’fa.
13. [Șăineanu, ed. VI] bolfă f. Mold. pl. gâlci, anghină. [Cf. dial. bolf, boț].
14. [Scriban] *angínă f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamațiunea gîtuluĭ. Angină difterică, o boală grea caracterizată pin unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop. bolfe și șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și crup și gușter). – Ob. anghină.
15. [Scriban] bólfă f., pl. e (vsl. bolĭfa, bolfă; bg. bolka, suferință). Unflătură (tumoare) dureroasă orĭ nu pe corp orĭ pe față. Pl. șopîrlaiță, angină difterică.
16. [DOOM 3] bolfă (reg.) s. f., g.-d. art. bolfei; pl. bolfe
17. [DOOM 2] bolfă(pop.) s. f., g.-d. art. bolfei; pl. bolfe
18. [DER] bolf (-fe), s. n. – (Trans.) Bloc de piatră, stîncă. Origine incertă. Ar putea fi formație regresivă, bazată pe cuvîntul următor, caz în care ar aparține unei rădăcini este cel de „masă informă și moale”, care nu se potrivește cu accepția bolf. S-ar putea presupune un sl. *bolŭvŭ, de unde sl. bolŭvanŭ (< rom. bolovan). Fonetismul ar fi normal, cf. vătaf, vîrf. Dificultatea constă în faptul că se admite în general că bolŭvanŭ nu este cuvînt sl., ci de origine persană, cf. bolovan; însă această supoziție nu este decît o simplă ipoteză. În orice caz, trebuie să le excludem, pentru rom., der din lat. bulbus (Diez, Gramm., I, 26; Koerting, 1637; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275). A. Scriban pornește de la rut. boljfa „tumoare”, care pare a proveni din rom., și de la bg. bolka „suferință”, cu care probabil nu are nici o legătură. Giuglea, Contributions, 12, indică mag. bolha „purice”; și Drăganu, Dacor., V, 334, mag. golyva „ciupercă, iască”.
19. [DER] bolfă (bolfe), s. f. – Nodul, umflătură, tumoare. Creație expresivă, cf. bîrfi, borh-, borț, buh-, bulz. – Der. bolfe, s. f. pl. (gîlci, amigdalită), cf. boarfe; bolfi, vb. (a umfla, a se mări); bolfos, adj. (umflat); bulfei, adj. (umflat); Dolfa, s. f. (nume de cățea); Dolfu, Dulfu, s. m. (nume propriu de cîine); dolfan, adj. (Trans., bogătan, înstărit, opulent); dolofan, adj. (rotofei, grăsuț), pe care Cihac, II, 99 (urmat de Candrea) îl pune în legătură în mod curios cu sl. dolŭfinŭ „delfin”. Din rom. provine rut. boljfa „tumoare” (Candrea, Elementele, 407).
20. [DRAM 2021] bolfă, bolfe, s.f. (reg.) 1. Nodul, gâlcă, umflătură, cucui; tumoare: „Dacă i s-o făcut la cineva o bolfuță undeva, o atingi cu turta de câteva ori și să duce” (Bilțiu, 2009: 60; Săcel). 2. (peior.) Față, chip, înfățișare. – Cf. ucr. bolfa (DEX); creație expresivă (DER).
21. [DRAM 2015] bolfă, bolfe, s.f. – (reg.) 1. Nodul, gâlcă, umflătură, cucui; tumoare (ALRRM, 1969: 8). 2. Cocoașă (în Borșa, Moisei și Vișeu). 3. (peior.) Față, chip, înfățișare (Maram. Nord: Strâmtura). – Et. nec. (MDA); cf. ucr. bolfa (DEX); creație expresivă (DER). Cuv. rom. > ucr. boljfa „tumoare” (Candrea, cf. DER).
22. [DRAM] bolfă, -e, s.f. – 1. Nodul, gâlcă, umflătură, cucui; tumoare (ALR 1969: 8). 2. Cocoașă (în Borșa, Moisei și Vișeu). – Creație expresivă (DER); Din rom. provine ucr. bolfa „tumoare” (Candrea cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL