1. [MDA2] boldur sm [At: SCRIBAN, D. / V: ~e / Pl: ~i / E: nct] 1 (Pes; Buc) Bold1. 2 (Îf boldure) Lemn cu care se strânge gura sacului.
2. [Scriban] bóldur m., ca fagur (d. bold). Buc. Bold (prăjină) de scornit peștele de supt malurĭ.
3. [MDA2] boldure sm vz boldur
4. [Scriban] bóldure m. (d. bold). Olt. Țepușă, lemnu cu care se strânge gura saculuĭ.
5. [DE] BOLDUR, Alexandru (1886-1988, n. Chișinău), istoric român. Conf. univ. la Petrograd, prof. univ. la Sevastopol, Chișinău și Iași. Colaborator (din 1938) și director (1943-1947) al Institutului de Isotrie Națională din Iași. Contribuții fundamentale privind istoria Moldovei, mai ales a Basarabiei („Basarabia românească”, „Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei (1457-1504). Studiu de istorie socială și politică”).
6. [DE] BOLDUR v. Costache.
7. [Onomastic] BOLDUR. 1. Boldur (Dm; Arh); -a (Moț). 2. Boldor (Ștef, C Ștef; Bîr I; Ard); Buldur (IS 278; An Com); ambele forme prin as. progr. și regr. 3. Boldări, P., act.; cf. subst. mar. boldurel „prăvălie” (Tit Bud).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL