1. [DEX '09] BOLBOROSIRE, bolborosiri, s. f. Faptul de a bolborosi; zgomot făcut de ceva care bolborosește; bolboroseală, bolborosit. – V. bolborosi.
2. [MDA2] bolborosire sf [At: CAMILAR, C. 55 / Pl: ~ri / E: bolborosi] 1 Vorbire nedeslușită. 2 Bâlbâire. 3 Gâlgâire. 4 (Pop) Chiorăire.
3. [DEXI] bolborosire s.f. 1 Vorbire nedeslușită; bîlbîire, bolboroseală, bolborosit, (reg.) bosconitură. 2 Zgomot făcut de ceva care bolborosește; gîlgîire. • pl. -i. /v. bolborosi.
4. [DEX '98] BOLBOROSIRE, bolborosiri, s. f. Faptul de a bolborosi, zgomot făcut de ceva care bolborosește; bolboroseală, bolborosit. – V. bolborosi.
5. [DLRLC] BOLBOROSIRE, bolborosiri, s. f. Acțiunea de a bolborosi și rezultatul ei; bolboroseală.
6. [DLRM] BOLBOROSIRE, bolborosiri, s. f. Faptul de a bolborosi.
7. [DEX '09] BOLBOROSI, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.
8. [MDA2] bolbolosi v vz bolborosi
9. [MDA2] bolborăsi v vz bolborosi
10. [MDA2] bolborosi [At: BĂRAC, T. 41/9 / V: borb-, -răsi, -bolo- / Pzi: ~sesc / E: fo] 1-2 vit A vorbi nedeslușit. 3-4 vit (Înv) A vorbi în somn. 5-6 vit (Înv) A bâlbâi. 7 vt (Înv) A vorbi într-o limbă străină. 8 vi (D. lichide) A gâlgâi. 9 vi (D. curcani) A scoate sunetul specific. 10 vi (Rar; d. rațe) A bălăci cu ciocul prin apă. 11 vi (Pop; d. mațe) A chiorăi. 12 vi (Pop) A mânca cu zgomot.
11. [MDA2] borborosi v vz bolborosi
12. [DEXI] bolborosi vb. IV. 1 intr., tr. A vorbi încet și nedeslușit. Se sculă, bolborosi cuvinte încurcate de mulțumire (REBR.). ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). Boierii în divan bolboroseau graiuri străine (ODOB.). ◊ expr. A bolborosi turcește v. turcește. 2 intr. (mai ales despre lichide) A produce un zgomot caracteristic ciocnirii de un obstacol, tîșnirii dintr-un orificiu sau în procesul de fierbere; a gîlgîi. Apa se scufundă bolborosind, ca suptă de gura unei vîltori (VLAH.). ♦ (pop.) A chiorăi. 3 intr. (despre curcani) A scoate sunete specifice. • prez.ind. -esc. și borborosi vb. IV. /form. expr.
13. [DEXI] borborosi vb. IV. v. bolborosi.
14. [CADE] BOLBOROSI, BORBOROSI (-osesc) vb. tr. și intr. 1 A produce un sgomot ca apa cînd clocotește într’un vîrtej sau ca ori-ce alt lichid care țîșnește printr’o deschizătură mică; a gîlgîi (vorb. de sînge): șuetele izvoarelor s’aud bolborosind ca niște glasuri pe sub pămînt (VLAH.): Aud Prutul borborosind Și apele greu huind (VOR.) ¶ 2 A face bulbuci, bășici (vorb. de ploaie) ¶ 3 pr. anal. A vorbi iute și încurcat, a rosti vorbe fără înțeles sau într’un chip nedeslușit, a mormăi: ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește (CRG.) ¶ 3 Se zice despre cîntatul sau strigătul particular al curcanilor [bolboros].
15. [CADE] BORBOROSI... 👉 BOLBOROSI...
16. [DLRLC] BOLBOROSI, bolborosesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A vorbi încet și nedeslușit (sub stăpînirea unei stări afective), a se exprima neinteligibil. Alexiu... bolborosea ceva cu glas scăzut. DUMITRIU, B. F. 69. Soldatul... încercă în mai multe rînduri să spună ceva, bolborosi fără șir – și tăcu definitiv. SAHIA, N. 75. Se sculă, bolborosi cuvinte încurcate de mulțumire. REBREANU, P. S. 127. Ce bolborosește din gură? ALECSANDRI, T. 179. ♦ A rosti cuvinte într-o limbă străină (pe care ascultătorii n-o înțeleg). (Tranz.) Bolborosește trei vorbe franțuzești, nu știe carte, abia poate iscăli, și brațul lui ține girbaciu! stăphririi asupra «prostimii». SADOVEANU, N. F. 47. Boierii în divan bolboroseau graiuri străine. ODOBESCU, S. III 258. 2. (Despre lichide, în special despre apă și sînge) A produce un zgomot caracteristic cauzat de ciocnirea cu aerul sau cu alt obstacol. V. clipoci, gîlgîi. O piatră se rostogoli în pîrău, undele bolborosiră. SADOVEANU, O. VI 11. Apa se scufundă bolborosind, ca suptă de gura unei viitori. VLAHUȚĂ, O. A. 407. Capul de-a dura sărea, Sîngele bolborosea. ALECSANDRI, P. P. 89. – Variantă: borborosi (ȘEZ. IV 125) vb. IV.
17. [DLRLC] BORBOROSI vb. IV v. bolborosi.
18. [DLRM] BOLBOROSI, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi încet și nedeslușit. ♦ A rosti cuvinte într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). Bolboroseau graiuri străine (ODOBESCU). 2. Intranz. (Despre lichide) A produce un zgomot caracteristic la ciocnirea cu un obstacol sau în timpul fierberii. – Onomatopee.
19. [Șăineanu, ed. VI] bolborosì (borborosì) v. 1. a clocoti (de valuri); 2. a țișni, a ieși fierbând și făcând bășici (de apă, de sânge): capul de-a dura sărea, sângele bolborosea POP.; 3. a vorbi iute și încurcat: începi a bolborosi turcește, fără să știi bechiu măcar CR.; 4. a striga (de curcani). [V. bolbol].
20. [Șăineanu, ed. VI] borbo(ro)sì v. V. bolborosi.
21. [Scriban] bolborosésc (est) și borb- (vest) v. intr. (imit. înrudit cu bg. bŭrbolĭy, bŭrborĭy, rus. bormotátĭ, vgr. borborýzo, precum și cu rom. a forfoti, a bîlbîi, a dîrdîi ș.a.). Bîlbîi, pronunț răŭ. Clocotesc, forfotesc (vorbind de apă în cazan, în rîŭ orĭ în mațe). – În Trans. borbosesc (sîrb. brobosati).
22. [Scriban] borborosésc și borboșésc V. bolborosesc.
23. [DOOM 3] bolborosire s. f., g.-d. art. bolborosirii; pl. bolborosiri
24. [DOOM 2] bolborosire s. f., g.-d. art. bolborosirii; pl. bolborosiri
25. [DOOM 3] bolborosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosesc, 3 sg. bolborosește, imperf. 1 bolboroseam; conj. prez. 1 sg. să bolborosesc, 3 să bolborosească
26. [DOOM 2] bolborosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosesc, imperf. 3 sg. bolborosea; conj. prez. 3 să bolborosească
27. [MDO] bolborosi
28. [IVO-III] bolborosesc, -seam 1 imp., -sind ger.
29. [DER] bolborosi (bolborosesc, bolborosit), vb. – 1. A vorbi nedeslușit, a bîigui, a îngăima. – 2. A gîlgîi. – 3. (Despre curcani) A croncăni. – Var. borborosi, bolborăi, bolbora. Creație expresivă, bazată pe consonanța b-l-b (cf. bîlbîi, bobleț) și pe ritmul ternar, cf. bîc. Bol-bol apare ca imitație a croncănitului curcanului. Aceeași consonanță intervine la ngr. βορ-βορίζω „a gîlgîi”, alb. belbërë „a bîigui”, sb. brbositi, brboriti „a vorbi repezit”, rus. balabolitĭ „a vorbi fără șir” (cf. Berneker 69). Din rom. pare a proveni rut. borborosy „bodogăneală”. Der. bolboroseală, s. f. (zgomot făcut de ceva care bolborosește; gîlgîială); bolborositor, adj. (care bolborosește); bolborositură, s. f. (bolboroseală).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL