1. [MDA2] boierit1 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 203 / Pl: ~uri / E: boieri] Boierire.
2. [MDA2] boierit2, ~ă [At: LM / Pl: ~iți, ~e / E: boieri] 1 a Care a devenit boier1 (1). 2 sm (Prt) Parvenit. 3 (Îvp) Sifilitic.
3. [DEXI] boierit, -ă adj. 1 Care a fost făcut boier. 2 (deprec.) Care a devenit boier de curînd; parvenit. • pl. -ți, -te. /v. boieri.
4. [Șăineanu, ed. VI] boierit a. 1. făcut boier; 2. de curând intrat între boieri, parvenit: bădăranul boierit.
5. [DEX '09] BOIERI, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.
6. [MDA2] boieri [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: ~resc / E: boieri] 1-2 vtr (Înv) A (se) face boier (1). 3 vr (Fig) A trăi ca un boier (1). 4 vr (Fam) A face pe boierul (1). 5 vt (Îpf; irn) A infecta pe cineva cu o boală venerică.
7. [DEXI] boieri vb. IV. 1 tr. (înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. Și iată-l pe Stoica boierit de Vodă (GAL.). 2 refl. (fam.) A trăi, a se comporta ca un boier; a avea pretenții de boier. • prez.ind. esc. /boier + -i.
8. [CADE] BOIERI (-eresc) I. vb. tr. 1 A ridica la rangul de boier, a face boier: i-a dăruit cu hrisov o moșie... și pe deasupra l-a și boierit (CAR.) ¶ 2 Fig. A înnobila: am voit să boierim limba (JIP.). II. vb. refl. 1 A deveni boier ¶ 2 A începe să trăească ca boierii, să aibă apucături de boier ¶ 3 familiar: A se fuduli, a se mîndri ¶ 4 iron. 🩺 pop. A căpăta o boală venerică.
9. [DLRLC] BOIERI, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (În orînduirea feudală din Țările Romînești) A ridica (pe cineva) la rangul de boier, a face (pe cineva) boier (prin conferirea unei dregătorii). Și iată-l pe Stoicea: boierit de vodă. GALACTION, O. I 51. După bătălia de la Cosmin, [Ștefan] îl boieri, ș-acum e în divanul țării. DELAVRANCEA, A. 103. Cu cîte daruri și cinste l-a-ncărcat caimacanul pe Negoiță... I-a dăruit cu hrisov o moșie, s-o stăpînească de veci, și pe d-asupra l-a și boierit. CARAGIALE, O. III 45. Refl. Corbeo, maică, mai trăiești? Că, de cînd te-ai boierit, Maica nu te-a mai zărit! TEODORESCU, P. P. 532. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, adoptînd o atitudine comodă în viață, disprețuind munca, lăsîndu-se servit de alții. Ei, fir-ați ai dracului, vă boierirăți și aveți slugă și voi! PAS, L. I 97. Iaca măi! Nu cumva s-o boierit? ALECSANDRI, T. 913.
10. [DLRM] BOIERI, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de boier. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, disprețuind munca. – Din boier.
11. [Șăineanu, ed. VI] boierì v. 1. a face pe cineva boier (punându-l în slujbă); 2. a da cuiva rangul de boier; 3. a se fuduli, a se lenevi.
12. [Scriban] 2) boĭerésc v. tr. (d. boĭer, ca rus. boĭaritĭsĕa, a se boĭeri). Fac boĭer, daŭ pitac de boĭerie. V. refl. Fac pe boĭeru, mă fudulesc. Mă lenevesc: na, că s’a boĭerit țopîrlanu!
13. [DOOM 3] boieri (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boieresc, 3 sg. boierește, imperf. 1 boieream; conj. prez. 1 sg. să boieresc, 3 să boierească
14. [DOOM 2] boieri (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boieresc, imperf. 3 sg. boierea; conj. prez. 3 să boierească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL