1. [DRAM 2021] boicoși, (zboicoși), v.r. (reg.) A se rări, a se zbârci, a se ponosi: „Ș-amu, dacă-am bătrânit / Clonțu' mi s-o bătucit, / Penele s-o boicoșit” (Memoria, 2001: 4). – Et. nec.
2. [DRAM 2015] boicoși, (zboicoși), vb. refl. – (reg.) A se rări, a se zbârci, a se ponosi: „Ș-amu, dacă-am bătrânit / Clonțu’ mi s-o bătucit, / Penele s-o boicoșit” (Memoria, 2001: 4). – Et. nec., posibil în rel. cu boicuș „pițigoi pungaș”.
3. [DRAM] boicoși, (zboicoși), vb. refl. – A se rări, a se zbârci, a se ponosi: „Ș-amu, dacă-am bătrânit / Clonțu’ mi s-o bătucit, / Penele s-o boicoșit” (Memoria 2001: 4). – Posibil în rel. cu boicoș „pițigoi”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL