1. [Scriban] 1) boghĭ m. pl. tot așa (ca și boaghe). Trans. Mold. Un fel de cucuvaĭe. V. bogză.
2. [Scriban] 2) boghĭ n., pl., urĭ (poate rudă cu boghie). Fc. Corn de prescură, bucată de prescură.
3. [MDA2] boaghe1 sf [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: boghiu sm (S și: bodiu), boghi / P: boa~ / Pl: ~ / E: mg bagoly] (Trs; Mol) 1 Bufniță (Bufo bubo). 2 (Fig) Femeie neîngrijită, cu părul zbârlit. 3 Uliu (Accipiter gentilis).
4. [MDA2] boghiu2 sm vz boaghe1
5. [DEXI] boaghe s.f. (ornit.; reg.) Bufniță (Bufo bubo). • pl. -ghe. /<magh. boglya.
6. [CADE] BOAGHE2 sf. Trans. Mold. 1 🐦 Bufniță ¶ 2 familiar Femeie neîngrijită cu părul sbîrlit (PAC.): Roșie, nerumenită, Nu ca boaghea hai-urîtă (IK.-BRS.) ¶ 3 🐦Specie de uliu [ung. bagoly].
7. [Șăineanu, ed. VI] boaghe f. Tr. 1. buhă: că’s mândră nesăpunită..., nu ca boaghea ha urîtă POP.; 2. stogușor de fân: parcă-i boaghea negreblată. [Ung. BAGOLY].
8. [Scriban] boághe f., pl. boghĭ. (ung. bogoly. V. boghet). Trans. Bufniță. – Vechĭ și’n Mold. (la Cant., pl. tot boaghe). V. boghĭ 2. V. puhace.
9. [DER] boaghe (-e), s. f. – Bufniță. – Var. boaghie, boghiu, bogză. Mag. bagoly (DAR; Gáldi, Dict., 108).
10. [DLRLV] BOĂGHE1 s.f. (Mold., Trans. SV) Bufniță. A: Palaturile lui, sălașe boaghelor și puhacelor. CD 1698, 11r; cf. CD 1770,12v. C: Iară bulgariul să izbiia în mîni ca o boaghe în gura lupului. ÎVM, 202v; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. bagoly. Cf. bogză, bufniță, buhă, buhnace, puhace.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL