1. [DEX '09] BOGAT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.
2. [MDA2] băgat3, ~ă smf, a vz bogat
3. [MDA2] bogat, ~ă [At: COD. VOR. 117/14 / V: (reg) bâg~ / Pl: ~ați, ~e / E: vsl бгатъ[1]] 1-2 smf, a (Om) care are mulți bani Si: (îvp) avut, (îvp) cuprins. 2[2] a (Îe) Putred de ~ Foarte bogat. 3 a Care conține ceva în cantitate mare. 4 a Rodnic. 5 a (D. flori) Învoit. 6 a (Îe) Gură ~ă Guraliv. 7 a (Reg; îf băgat) Corpolent. 8 a (Înv) Numeros. 9 a Scump 10 a Fastuos. 11 a Luxos. 12 sf (Îrg) Bucată de minereu de aur sau argint.
4. [MDA2] bogăt, ~ă a vz bugăt
5. [MDA2] bogât, ~ă a vz bugăt
6. [MDA2] boghet1 av vz bugăt
7. [MDA2] bugăt, ~ă [At: (a. 1771) IORGA, S.D. XII, 247 / V: bog-, bogât, boghet / Pl: ~ați, ~e / E: nct] 1 (Rar) av (Copț „de”) Destul. 2 a Destul. 3 a Care este încărcat peste măsură.
8. [DEXI] bogat, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. ◊ Expr. (A fi) putred de bogat = a fi foarte bogat. A fi (bogat) ca un stup v. stup. 2 adj. Care se află sau care conține ceva în cantitate mare. Fructele sînt bogate în vitamine. ** (despre flori) Învolt ** (despre pămînt) Mănos, roditor. ** (despre vegetație) Luxuriant. 3 adj. (despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. • pl. -ți, -te. $/<sl. veche богатъ.
9. [DEXI] bogăt, -ă adv., adj. v. bugăt.
10. [DEXI] boghet2, -ă adv., adj. v. bugăt.
11. [DEXI] bugăt, -ă adv., adj. (pop.) 1 adv. (constr. cu prep. „de”) Destul, de ajuns; cu îmbelșugare. Știut-ați bugăt de bine... Că mergeți pe țări străine (POP.). 2 adj. Care este destul, suficient. Lasă-le la dracu, Doamne, Că rabdă bugătă foame (POP.). 3 adj. Care este încărcat peste măsură, cu vîrf. Un car boghet (CR.). • pl. -ți, -te. și bogăt, -ă, boghet, -ă adv., adj. /cf. bogat, boghet.
12. [CADE] BOGAT I. adj. 1 Care are multă avere, avut, cu stare (contr. SĂRAC); proverb: nu e ~ cel ce are mult, ci cel ce se mulțumește cu puțin; – cine nu e dator e destul de ~; – decît ~ și bolnav, mai bine sărac și sănătos; familiar: putred de ~, foarte bogat ¶ 2 Care are mult, în belșug: ~ în haine și în odoare ¶ 3 Numeros, în mare cantitate: o bibliotecă ~ă ¶ 4 Mănos, roditor: pămîntul în care se vor sămăna cartoflele trebue să fie foarte ~ (ION.) ¶ 5 De mare preț, scump: hainele cele mai mîndre și mai ~e (ISP.). II. sm. Om cu stare, cu multă avere, bogătaș; proverb: nu plătește ~ul, ci săracul (sau vinovatul; – ~ul greșește și săracul își cere iertăciune; – pînă-i vine cheful ~ului, îi iese sufletul săracului [vsl.].
13. [CADE] BOGHET2 = BUGĂT.
14. [CADE] BOLNAV, -VĂ adj. și sm. f. 🩺 Care pătimește de-o boală (contr. SĂNĂTOS); proverb: ~ul multe zice și sănătosul face ce știe; 👉 BOGAT [blg.].
15. [CADE] ❍BUGĂT adj. și adv. Mold. Maram. Trans. Destul, de ajuns.
16. [CADE] BUGHET adj. și adv. Maram. = BUGĂT.
17. [DEX '98] BOGAT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe și mari mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.
18. [DLRLC] BOGAT, -Ă, bogați, -te, adj. 1. (Despre indivizi izolați) Care are avere mare, bani mulți sau bunuri numeroase, care a acumulat bogății. E lung pămîntul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i. COȘBUC, P. I 53. Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă, iar a celui bogat era pestriță la mațe și foarte zgîrcită. CREANGĂ, P. 37. ◊ Expr. A fi putred de bogat v. putred. Fig. ◊ (Substantivat) Îi place bogatului să-și desfășure comorile. SLAVICI, O. II 192. Nemernic e bogatul cu sacii lui de bani! BOLLIAC, O. 69. ◊ (Despre colectivități organizate) Care dispune din abundență de bunuri materiale. Care dintre voi se simte destoinic a împărați peste o țară așa de mare și bogată... CREANGĂ, P. 184. 2. (Despre lucruri concrete și despre noțiuni abstracte) Care se află în cantitate mare, îmbelșugat, mult, numeros; care cuprinde sau conține ceva (exprimat sau subînțeles) în cantitate mare. Păr bogat. ▭ Niciodată mîndrul vultur ce-n văzduh se cumpănește... De o prad-așa bogată încă nu s-a-ndestulat. ALEXANDRESCU, P. 138. ◊ Fig. Peste tot scaldă un soare dogoritor și bogat. SAHIA, N. 17. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «în» și arătînd natura avuției) Iarna era bogată în zăpadă și troiene. SADOVEANU, M. C. 114. ◊ (Adverbial) Două jilțuri din școala lu Palladio, adică linii simple cu nuri bogat sculptate. CAMIL PETRESCU, T. II 173. ♦ (Despre flori) Cu petale multe și dese; bătut, învoit. Mari roze bogate și grele Abia mai pot capul să-și țină. MACEDONSKI, O. I 193. ♦ Variat. Floră bogată. ♦ (Despre un veșmînt) Cu multe falduri, croit din plin; larg. Își luase o rochie nouă, încă neîmbrăcată, alb-liliachie, strînsă pe pieptu-i tineresc și bogată în poalele lungi, trecute de genunchi. MIHALE, O. 501. 3. (Despre lucruri) De mare preț; scump, luxos. Își alese... hainele cele mai mîndre și mai bogate. ISPIRESCU, L. 13. Ghirai, hanul cel bătrîn, Cu hamger bogat la sîn. ALECSANDRI, P. F. 77. ♦ Strălucitor, frumos, măreț, fastuos. Se bucură cu toții în sala cea bogată. MACEDONSKI, O. I 258.
19. [DLRM] BOGAT, -Ă, bogați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are avere mare, care a adunat bogății. ♦ (Despre colectivități organizate) Care dispune din abundență de bunuri materiale. 2. Care se află în cantitate mare, îmbelșugat, numeros; care cuprinde sau conține ceva în cantitate mare, din belșug. Păr bogat. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. Pămînt bogat. 3. (Despre lucruri) De mare preț; scump, luxos. – Slav (v. sl. bogatŭ).
20. [Șăineanu, ed. VI] bogat a. și m. 1. care are mult; 2. avut în producțiuni: țară bogată; 3. de mare preț: haine bogate. [Slav. BOGATŬ].
21. [Scriban] bogát, -ă adj. (vsl. bg. rus. bogátŭ). Care are multă avere: om bogat. Abundant, îmbelșugat: țară bogată. Mult, des: păr bogat. Limbă bogată, fecundă în cuvinte și întorsăturĭ. Rimă bogată, cînd se potrivește sunetu maĭ sus de accent ca: nulitate, calitate. V. baĭb.
22. [Scriban] bogăt V. bugăt.
23. [Scriban] bugăt, -ă adj. (d. bogat). Trans. Destul: a răbda bugătă foame. Adv. Bugăt de răŭ. – Și bogăt.
24. [DOOM 3] bogat adj. m., s. m., pl. bogați; adj. f., s. f. bogată, pl. bogate
25. [DOOM 3] !gură-bogată (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui gură-bogată; pl. gură-bogată
26. [DOOM 2] bogat adj. m., s. m., pl. bogați; adj. f., s. f. bogată, pl. bogate
27. [DOOM 2] !gură-bogată (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui gură-bogată; pl. gură-bogată
28. [DER] bogat (bogată), adj. – 1. Avut, înstărit, cu dare de mînă. – 2. (Urmat de în sau de) Care are din belșug, plin. – 3. Luxos, foarte valoros. – 4. (Înv.) Numeros, în cantitate mare. – Var. (Mold., Trans.) bugăt, adv. (destul, suficient). Mr. îmbugat, megl. bogat. Sl. bogatŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac); cf. bg. bogat, alb. bugat. De remarcat că în nici o limbă romanică nu s-a păstrat cuvîntul lat. care exprimă această noțiune. Der. bogătan sau (Trans.) bocotan, s. m. (bogătaș); bogătaș, s. m. (persoană cu multă avere); bogătate, s. f. (Trans., bogăție); bogăție, s. f. (cantitate abundentă de bunuri materiale); îmbogăți, vb. (a deveni bogat); îmbogățitor, adj. (care îmbogățește, folositor).
29. [DE] BOGATA, com. în jud. Mureș, pe Mureș; 1.849 loc. (1991). Expl. de petrol.
30. [Argou] A FI BOGAT a avea cheag, a fi gros la pungă, a fi tare în gușă, a înota în aur / în bani.
31. [Argou] gură bogată / spartă expr. 1. persoană vorbăreață. 2. persoană indiscretă.
32. [Argou] OM BOGAT barosan, baștan, burtan, elefant, gagistru, grande, grangur, grubăr, mahăr.
33. [CECC] On ne prête qu’aux riches (fr. „Nu se împrumută decît celor avuți”) – zicală franceză, care are două sensuri: primul sens – propriu – care rezultă și din traducerea românească, și un sens figurat, care recunoaște faptul că unor oameni deosebit de înzestrați din punct de vedere intelectual le sînt atribuite calități, fapte sau expresii ieșite din comun. De exemplu, cînd sînt multe cuvinte de duh puse în seama unor oameni celebri ca Mark Twain, Bernard Shaw, Caragiale, Tristan Bernard, pentru că „on ne prête quaux riches!” FOL.
34. [DRAM 2021] bugăt, adv. Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar, 1980: 54). – Et. nec. (MDA).
35. [DRAM 2015] bugăt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar, 1980: 54). – Et. nec. (MDA).
36. [DRAM] bugăt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar 1980: 54). – Et. nec. (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL