1. [DEX '09] BODOGĂNI, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.
2. [MDA2] bodogăni [At: NEGRUZZI, S. I, 221 / V: -goni, -dro-, -drăg- / Pzi: ~nesc / E: nct] (Pfm) 1 vi A vorbi singur, încet și neclar. 2 vt A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. 3 vt A cicăli. 4 vt A certa. 5 vt A face reproșuri. 6 vt (Nob) A-și face de lucru.
3. [DEXI] bodogăni vb. IV. 1 tr. A bombăni supărat, spunînd ceva nedeslușit Bodogănea vrute și nevrute. (intr.) Popa bodogănea pe la răscruci. 2 intr. A cicăli. Nu mai bodogăni, că parcă ești o moară stricată (ALECS.). ◊ (tr.) Îl bodogănea toată ziua și îl necăjea. • prez. ind. -esc. și bodrogăni vb. IV. /probabil form. expr.
4. [CADE] BODOGĂNI, BODOGONI, BODROGĂNI (-ănesc) vb. tr. Mold. Bucov. A mormăi, a bombăni, a morocăni: nu mai bodogăni, că parcă ești o moară stricată (ALECS.); bodrogănind vrute și nevrute (CRG.).
5. [DLRLC] BODOGĂNI, bodogănesc, vb. IV. l. Tranz. A vorbi rostind cuvintele încet și nedeslușit; a mormăi. Orășanu își reciti isprava, întîi cu voce tare, apoi scăzută, apoi bodogănind-o ca un țîrcovnic. PAS, L. I 242. Tot cu cetitul și cu scrisul! Zău, trebuie să fi avînd un demirbaș (cap de fier) ca să bodogănești zi și noapte poveștile franțujilor. NEGRUZZI, S. I 221. ◊ Absol. Popa bodogănea pe la răscruci. LESNEA, C. D. 87. 2. Intranz. A vorbi cu ciudă și supărare, a protesta cu jumătate de gură; a cîrti, a bombăni. O bucată de vreme, lui Moș Gheorghe i se par toate pe dos. Merge, tot bodogănește și se uită cu de-amănuntul la toate celea. SP. POPESCU, M. G. 52. Ghiță... iese bodogănind. VLAHUȚĂ, O. A. 352. Unde-i giupîneasa Bălașa, să înceapă iar a bodogăni? ALECSANDRI, T. I 336. ♦ Tranz. A cicăli, a bate la cap (pe cineva). O bodogănea mereu pe fată. -Prez. ind. pers. 3 sg. și: bodogăne (STANCU, D. 319). – Variantă: bodrogăni (CREANGĂ, P. 317) vb. IV.
6. [DLRM] BODOGĂNI, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A spune ceva încet și nedeslușit (exprimîndu-și supărarea); a mormăi. ♦ Intranz. A vorbi cu ciudă și supărare; a cîrti, a bombăni. – Comp. magh. dobogni.
7. [Șăineanu, ed. VI] bodogănì v. Mold. 1. a mormăi: să bodogănești zi și noapte poveștile Franțujilor NEGR.; 2. a cicăli, a certa pentru lucruri de nimica: nu mai bodogăni, că parcă ești o moară stricată AL. [Și bodrogăni (spânul bodrogănind din gură CR.) = *bodorogăni, formațiune onomatopeică analoagă lui hodorogi].
8. [MDA2] bodogoni v vz bodogăni
9. [MDA2] bodrăgăni v vz bodogăni
10. [MDA2] bodrogăni v vz bodogăni
11. [DEXI] bodrogăni vb. IV. v. bodogăni.
12. [CADE] BODROGĂNI 👉 BODOGĂNI...
13. [DLRLC] BODROGĂNI vb. IV v. bodogăni.
14. [Scriban] bodogănésc v. intr. (din dobogănesc; d. ung. dobogni, care vine d. dob, dobă. V. și mogorogesc și bondănesc). Est. Bombănesc, bondănesc, vorbesc încurcat și cu voce maĭ joasă de cĭudă orĭ din altă cauză. – Și bondogănesc. În nord și bodrogănesc. V. blogodoresc.
15. [Scriban] bodrogănésc V. bodogănesc.
16. [DOOM 3] bodogăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănesc, 3 sg. bodogănește, imperf. 1 bodogăneam; conj. prez. 1 sg. să bodogănesc, 3 să bodogănească
17. [DOOM 2] bodogăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănesc, imperf. 3 sg. bodogănea; conj. prez. 3 să bodogănească
18. [IVO-III] bodogănesc, -neam 1 imp.
19. [DER] bodogăni (bodogănesc, bodogănit), vb. – A bombăni, a boscorodi. – Var. bodrogăni, bod(r)ăgăni. Formație expresivă, probabil bazată pe mag. döbögni „a face zgomot” (Cihac, II, 483; Philippide, Principii, 155). – Der. bodogăneală, s. f. (boscorodeală).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL