1. [DEX '09] BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată, în care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) bocluc s. n.] – Din tc. bokluk.
2. [MDA2] bucluc sn [At: JAHRESBER. III, 314 / V: boc~, ~liuc, butliuc, blucug / Pl: ~uri / E: tc bokluk] 1 (Reg) Baligă. 2 (Reg; îe) A mânca ~ A spune minciuni. 3 (Reg; pex) Orice fel de gunoi. 4 (Reg; lpl) Obiecte neînsemnate Si: bichisuri[1], mărunțișuri. 5 (Fig; prt) Bagaj. 6 (Fig) Faptă condamnabilă. 7 (Pfm) Situație neplăcută în care se află cineva Si: belea, necaz. 8 (Reg) Ceartă. 9 (Înv) Învălmășeală.
3. [DEXI] bucluc s.n. 1 (pop., fam.) Situație neplăcută în care se află cineva; încurcătură, necaz, (fam.) belea, daraveră. Nourul acela-i cu bucluc (SADOV.). 2 Ceartă, necaz, supărare, discordie. După bucluc umbli, peste bucluc ai dat (CR.). 3 (reg.; la pl.) Obiecte neînsemnate și fără mare valoare; catrafuse. Am găsit și secure pe sub buclucurile d-tale (CR.). 4 (reg.) Gunoi folosit ca îngrășămînt. • pl. -uri. și bocluc s.n. /<tc. bokluk „excremente”; „murdărie”.
4. [CADE] BUCLUC, BOCLUC (pl. -ucuri, ‼ -uce) sn. 1 Băn. Trans. Gunoiu (în spec. de vită) ¶ 2 Încurcătură, belea; supărare, necaz: a da de ~; a băga în ~; a scăpa de ~; proverb: caută bocluc cu lumînarea aprinsă (ZNN.) ¶ 3 pl. Calabalîc, catrafuse, lucrușoare: își aveau ei buclucurile lor, ascunse în dosul stodoalei (GRIG.) [tc. bokluk].
5. [DEX '98] BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată. În care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) bocluc s. n.] – Din tc. bokluk.
6. [DLRLC] BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. Belea, încurcătură, necaz. Nourul acela-i cu bucluc. De-acu vine iarna. SADOVEANU, B. 23. Tii! Mare bucluc. Tocmai mie să mi se întîmple una ca asta. SEBASTIAN, T. 224. 2. Ceartă, discordie. După bucluc umbli, peste bucluc ai dat. CREANGĂ, P. 306. Caută bucluc (sau buclucul) cu luminarea. 3. (Mold., Bucov., mai ales la pl.) Obiecte neînsemnate, mărunțișuri. V. calabalîc, catrafuse. Nimerindu-se însă să aibă rămase în buclucurile sale numai două sticle de burgund (= vin) roșu, domnul abate ne-a biruit. SADOVEANU, Z. C. 17. Am găsit și secure, și frînghie... pe sub buclucurile d-tale. CREANGĂ, P. 134. ◊ (La sg., în construcții eliptice, precedat de negații) Lucru fără importanță, fleac, moft. Bre, bre, bre, dar ce omăt zdravăn! Iarnă, nu bucluc! CONTEMPORANUL, VIII 298. – Variantă: bocluc (ȘEZ. IV 4) s. n.
7. [DLRM] BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. Belea, încurcătură, necaz. 2. Ceartă, discordie. 3. (Reg.; la pl.) Obiecte neînsemnate; mărunțișuri. V. calabalîc, catrafuse. [Var.: bocluc s. n.] – Tc. bokluk.
8. [Șăineanu, ed. VI] bucluc n. Mold. V. bocluc.
9. [Scriban] buclúc V. bocluc.
10. [DEX '09] BOCLUC s. n. v. bucluc.
11. [MDA2] blucug sn vz bucluc
12. [MDA2] bocluc sn vz bucluc
13. [MDA2] bucliuc sn vz bucluc
14. [MDA2] butliuc sn vz bucluc
15. [DEXI] bocluc s.n. v. bucluc.
16. [CADE] BOCLUC 👉 BUCLUC.
17. [Șăineanu, ed. VI] bocluc (bucluc) n. 1. încurcătură, nevoie: se ține numai de boclucuri; 2. Mold. bagaj luat în grabă, catrafuse: am găsit și secure și frânghie, sub boclucurile d-tale CR.; 3. (Banat) bucliuc, gunoiu de îngrășat pământul. [Turc. BOKLUK, excremente, de unde sensul de încurcătură, belea].
18. [Scriban] boclúc n., pl. urĭ (turc. bokluk, murdărie). Ceartă, scandal: acest om se ține numaĭ de boclucurĭ. Belea, neplăcere, încurcăturăȚ alt bocluc acuma! Pl. Bagaje: cu boclucurile pe drum. – Și bucluc și (Arg.) burluc.
19. [DOOM 3] bucluc (fam.) (desp. bu-cluc) s. n., pl. buclucuri
20. [DOOM 2] bucluc (fam.) (bu-cluc) s. n., pl. buclucuri
21. [IVO-III] bucluc, -curi.
22. [DER] bucluc (buclucuri), s. n. – 1. (Banat) Bălegar, îngrășămînt. – 2. (Mold.) Bunuri gospodărești, obiecte casnice. – 3. Necaz, neplăcere, încurcătură. – Var. bocluc. Tc. bokluk „bălegar” și „ceartă” (Șeineanu, II, 53; Lokotsch 329; Ronzevalle 53), cf. sb. bokluk „murdării”, bg. bokluk „bălegar”. Roesler 590 îl derivă incorect din tc. boklu „care face cute”. – Der. buclucaș, adj. (certăreț, gîlcevitor).
23. [Argou] a da de bucluc / de dracu’ expr. a avea necazuri.
24. [Argou] a vârî (pe cineva) în belea / în bucluc expr. a pricinui (cuiva) un necaz.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL