1. [DEX '09] BOCEALĂ, boceli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.
2. [MDA2] boceală sf [At: ISPIRESCU, L. 388 / Pl: ~eli / E: boci + -eală] Văicăreală.
3. [DEXI] boceală s.f. Plîns cu vaiete și strigăte; văicăreală. • pl. -eli. /boci + -eală.
4. [CADE] BOCEALĂ (pl. -celi) sf. Faptul de a (se) boci: cu boceala n’o scoate la nici un căpătîiu (ISP.).
5. [DEX '98] BOCEALĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.
6. [DLRLC] BOCEALĂ, boceli, s. f. Faptul de a se boci; tînguire, văicăreală. Văzînd însă, că cu boceala nu o scoate la nici un căpătii, se rușină singur de sine. ISPIRESCU, L. 388.
7. [DLRM] BOCEALĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci; tînguire.
8. [DOOM 3] boceală (fam.) s. f., g.-d. art. bocelii; pl. boceli
9. [DOOM 2] boceală (fam.) s. f., g.-d. art. bocelii; pl. boceli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL