1. [DEX '09] BOCANC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. – Din magh. bakancs.
2. [MDA2] bocanc, ~ă a [At: I. CR. III, 83 / Pl: ~nci, -nce / E: nct] (Reg; d. lucruri) Grosolan.
3. [MDA2] bocanc sm [At: (a. 1620) DOC., ap. HEM 2815 / V: ~ă (Pl: ~nce) sf, ~câncă (Pl: ~cânce) sf băcăncă[1] (Pl: băcănce) sf ~conci (Pl: ~), -cânci (Pl: ~), băcănci[2] (Pl: ~) / Pl: ~nci / E: mg bakancs] 1 Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și cu talpă groasă. 2 (Mol; lpl) Ghete urât făcute. 3 (Mol; înv) Pantof rupt. 4 (Mol; înv) Papuc rupt.
4. [DEXI] bocanc s.m. Gheată rezistentă, din piele, cu talpa groasă, pentru militari, sportivi etc. • pl. -ci. /<magh. bakancs.
5. [DEX '98] BOCANC, bocanci, s. m. Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și talpă groasă. – Din magh. bakancs.
6. [DLRLC] BOCANC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. Cadența bocancilor, zornetul fierului, Pe drumul de pulbere... Pleacă departe compania treia. BENIUC, V. 76. O piatră a drumului sună în depărtare, izbită de un bocanc. BOGZA, C. O. 117. – Variantă: bocancă, bocănci (CAMIL PETRESCU, V. 79), s. f.
7. [DLRM] BOCANC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. – Magh. bakancs.
8. [MDA2] băcancă[1] sf vz bocancă[2]
9. [MDA2] băcâncă[1] sf vz bocanc
10. [MDA2] bocancă sf vz bocanc
11. [MDA2] bocănci[1] sm vz bocanc
12. [MDA2] bocâncă sf vz bocanc
13. [MDA2] bocânci sm vz bocanc
14. [MDA2] boconci sm vz bocanc
15. [CADE] BOCANCĂ (mai adesea pl. bocănci, bocînci, bocanci, boconci) sf. 👞 1 Ghete groase care se strîng cu șireturi, purtate în spec. de soldați (🖼 523): ia bocăncile și sumanul pe tine (GRIG.) ¶ 2 Ghete greoaie, lucrate urît [ung. bakancs].
16. [CADE] BOCONCI 👉 BOCANCĂ.
17. [DLRLC] BOCANCĂ s. f. v. bocanc.
18. [Șăineanu, ed. VI] bocânci m. pl. botine cu curelușe, la cătanele austriace. [Ung. BAKANCS].
19. [Scriban] bocáncĭ (Munt.) și bocóncĭ (Trans.) m. pl. (ung. bakancs, bokancs, id.). Filerĭ, ghete grosolane care ajung numaĭ pînă la glezne orĭ și maĭ sus, purtate, de ordinar, de țăranĭ și de soldațĭ pedeștrĭ: toțĭ bocanciĭ rupțĭ (Agrb. Înt. 180 și 182). – În Mold. f. art. bocîncile, d. un sing. bocîncă.
20. [Scriban] bocîncĭ V. bocancĭ.
21. [DOOM 3] bocanc s. m., pl. bocanci
22. [DOOM 2] bocanc s. m., pl. bocanci
23. [MDO] bocanc, pl. bocanci
24. [IVO-III] bocanci pl.
25. [DER] bocanc (bocanci), s. m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s. m. (cizmar).
26. [Argou] a se răsti la bocanci expr. (glum.) a vomita.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL