1. [DEX '09] BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.
2. [MDA2] băcăni2 vi vz bocăni
3. [MDA2] bocăni [At: ALECSANDRI, T. 14 / V: (reg) băc-, -coni / Pzi: ~nesc, (rar) bocăn / E: boc + -ăni] 1 vi A lovi, de repetate ori, cu un obiect tare în ceva. 2 vi A tropăi. 3-4 vit A (se) ciocni.
4. [MDA2] boconi v vz bocăni
5. [DEXI] băcăni2 vb. IV. v. bocăni.
6. [DEXI] bocăni vb. IV intr. 1 A lovi cu un obiect tare în ceva, producînd zgomot. 2 A tropăi. • prez.ind. -esc, bocăn. și băcăni vb. IV. /form. expr.
7. [CADE] BOCĂI 👉 BOCĂNI.
8. [CADE] BOCĂNI (-ănesc), BOCĂI (-ăesc) vb. intr. 1 A ciocăni, a bate cu ciocanul: de departe s’aud bocănind în șantiere ciocanele de fier (VLAH.) ¶ 2 A lovi tare cu tocurile încălțămintei în mers: străinii trecură bocănind cu cizmele peste podeț (SAD.) ¶ 3 A lovi, a bate (Ia ușă, etc.): toți bocăneau Ia ușă... și strigau cît le lua gura (CRG.) [boc!].
9. [CADE] BOCONI (-onesc) vb. tr. Trans. A ciocni paharele [comp. BOCĂNI].
10. [DEX '98] BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni.
11. [DLRLC] BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A bate sau a lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. Se frămînta pe scaun, bocănea din picioare. CAMILAR, N. II 142. Adevărat, a întărit Neonii Roșea, bocănind cu cizmele în bătătura de lut. SADOVEANU, P. M. 15. După ce-și scutură cizmele, bocăni la ușă. DUNĂREANU, N. 24. Moș Vasile mai bocănește în chingi, cearcă tăria cîrmei și spune lui Toader să bage de seamă la cot. VLAHUȚĂ, O. AL. I 169. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul. CREANGĂ, P. 46. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Bocancii lui Eftimie... bocăneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242. Bocancii bocăneau rar, coborînd treaptă cu treaptă. CAMILAR, N. I 347. – Pers. 3 și: bocăne (TOMA, C. V. 216).
12. [DLRM] BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc1.
13. [Șăineanu, ed. VI] bocănì v. 1. a bate cu ciocanul: bocănește în căldare; 2. a lovi: toți bocăniau la ușă CR.; 3. refl. a se îmbolnăvi. [V. boc!].
14. [Scriban] bocănésc v. intr. (imit. d. boc-boc). Lovesc mult cu cĭocanu, cu degetu ș.a. ce tot bocănițĭ în gard?
15. [DOOM 3] !bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocăn, 3 bocăne, imperf. 1 bocăneam; conj. prez. 1 sg. să bocăn, 3 să bocăne
16. [DOOM 2] bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănesc / bocăn, imperf. 3 sg. bocănea; conj. prez. 3 să bocănească / să bocăne
17. [DRAM 2021] bocaie, s.f. (reg.) 1. Urcior cu o capacitate mai mică de ½ de litru. 2. Vas mare de pământ în care se ține apa de băut. ■ (onom.) Bocai, nume de familie în jud. Maram. – Probabil din bocal „pocal; vas” sau din magh. bokolyó „fedeleș”.
18. [DRAM 2015] bocaie, s.f. – (reg.) Urcior cu o capacitate mai mică de ½ de litru (ALRRM, 1971: 311). ♦ (onom.) Bocai, nume de familie (9 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Probabil din bocal „pocal; vas” (< srb. bokal).
19. [DRAM] bocaie, s.f. – Urcior cu o capacitate mai mică de ½ de litru (ALR 1971: 311). – Probabil din bocal „pocal; vas” (< srb. bokal).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL