1. [DEX '09] BLĂNIȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță.
2. [MDA2] blăniță sf [At: SADOVEANU, P. S. 105 / Pl: ~țe / E: blană + -iță] 1-2 (Șhp) Blănișoară (1-2).
3. [DEXI] blăniță s.f. Dim. al lui blană; blănișoară. • pl. -e. /blană + -iță.
4. [CADE] BLĂNIȚĂ (pl. -țe) sf. dim. BLANĂ1-2: își luă ciomagul, căciula cea mare și blănița (SAD.).
5. [DLRLC] BLĂNIȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană1. – v. blană (2). În fața lor, la masă, sta Gion Luludi. Mărunțel, nervos, cu părul negru creț ca o blăniță de astrahan. BART, E. 29.2. v. blană (3). Își luă ciomagul, căciula cea mare și blănița. SADOVEANU, P. S. 105.
6. [DLRM] BLĂNIȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (I).
7. [DOOM 3] blăniță s. f., g.-d. art. blăniței; pl. blănițe
8. [DOOM 2] blăniță s. f., g.-d. art. blăniței; pl. blănițe
9. [Argou] a pune mână la blăniță expr. (glum.) a face avansuri sexuale, a iniția un contact sexual.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL