1. [MDA2] blâdnic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. II, 25/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl бладникъ] (Înv) 1-2 smf, a Stricat. 3-4 sf, a Prostituată.
2. [Scriban] blîdnic, -ă adj. (vsl. blondĭnikŭ). Dos. Depravat. – Fem. și -niță (vsl. -nica).
3. [DLRLV] BLÎDNIC, -Ă s. m. și f. (Mold.) Desfrînat(ă), prostituat(ă). Această blîdnică ce-au spurcat atîția oameni. DOSOFTEI, VS. Dumineca blîdnicului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. blǫdĭnikŭ. Cf. blîdniță, hlapă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL