1. [MDA2] blojori vt(a) [At: CANTEMIR, HR. 100/32 / Pzi: ~resc / E: ns cf bloji] (Îvr) A cleveti.
2. [DLRLV] BLOJORI vb. (Mold.) A cleveti, a defăima. Mult mă mier de ce ruledzi și de ce blojorăști, grăind în deșert. CD 1698, 16v. Hameleonul în cale ca acéstea mărgînd și blojorind la Șoim sosi. CI, 175; cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. Etimologie: bloj. Vezi și blojeritor, blojeritură, blojitură. Cf. amesteca, balamuți, mozaviri, pohlibui.
3. [DAR] blojori, blojoresc, vb. IV (înv.) a defăima, a bârfi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL