1. [MDA2] blehăit sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: blehăi] 1 (Pop) Lătrat. 2 (Fig) Flecăreală.
2. [MDA2] blahoti[1] v vz blehăi
3. [MDA2] blehăi vi [At: LM / Pzi: ~esc / E: ns cf vsl блежати, rs блекати, ger blen, blicken, ceh blek(ot)ati] 1 (Pfm) A lătra. 2 (Pop) A flecări.
4. [DEXI] blehăi vb. IV. intr. (pop.) 1 A lătra. 2 A flecări. Ce tot blehăi? • prez.ind. blehăi. /form. expr.
5. [CADE] BLEHĂI vb. intr. 1 A lătra (vorb în spec. de cățeii mici) ¶ 2 Trans. familiar A nu mai conteni cu gura.
6. [DLRM] BLEHĂI, blehăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee.
7. [Șăineanu, ed. VI] blehăì v. a lătra ca cățeii sau a striga ca iepurii [Onomatopee].
8. [Scriban] blehăĭésc și lehăĭésc v. intr. (rudă cu vsl. blekati și blekotati, a behăi, sîrb. bleknuti, a behăi, și blenuti, a flecări. V. bleștesc și brehnesc). Est. Fam. Brehăĭesc. Fig. Iron. Flecăresc, trăncănesc, vorbesc mult și plicticos. V. blescote.
9. [DOOM 3] blehăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 blehăie, imperf. 3 pl. blehăiau; conj. prez. 3 să blehăie
10. [DOOM 2] blehăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 blehăie, imperf. 3 sg. blehăia; conj. prez. 3 să blehăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL