1. [MDA2] blegire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: blegi] 1 Lăsare în jos a urechilor. 2 Blegeală (1).
2. [DEXI] blegire s.f. 1 Lăsare în jos a urechilor. 2 Fig. Blegeală. • pl. -i. /v. blegi.
3. [DEX '09] BLEGI, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg.
4. [MDA2] blegi [At: TDRG / V: ~[1] / Pzi: ~egesc / E: bleg] 1 vr (D. urechi) A deveni bleg (2). 2 (Pex) vr A deveni bleg. 3 vt (Înv) A spune cuiva „blegule”.
5. [DEXI] blegi vb. IV. refl. 1 (despre urechi) A se face bleg. 2 Fig. (despre oameni) A deveni prost, nătărău; a se bleojdi. • prez.ind. -esc. /bleg + -i.
6. [CADE] BLEGI (-egesc) I. vb. tr. A lăsa să-i atîrne urechile II. vb. refl. 1 A-i atîrna urechile, a deveni bleg ¶ 2 Fig. familiar A se prosti.
7. [CADE] BLEJI[1] – BLEGI.
8. [DLRLC] BLEGI, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre oameni) A deveni bleg, a se moleși, a se prosti. V. ramoli. 2. (Despre urechile animalelor) A se face bleg, a se lăsa în jos, a se pleoști.
9. [DLRM] BLEGI, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre oameni) A deveni bleg (1). 2. (Despre urechi) A se face bleg (2). – Din bleg.
10. [Scriban] blegésc v. tr. Prefac în bleg. V. refl. Mă moleșesc. Fig. Mă prostesc.
11. [Scriban] blejésc v. tr. (rudă cu bleojdesc, bleștesc). Munt. Bleștesc, moleșesc: blejit de beție, de oboseală.
12. [DOOM 3] blegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegesc, 3 sg. blegește, imperf. 1 blegeam; conj. prez. 1 sg. să blegesc, 3 să blegească
13. [DOOM 2] blegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegesc, imperf. 3 sg. blegea; conj. prez. 3 să blegească
14. [Argou] blegi, blegesc v. r. 1. a se muia 2. a se pleoști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL