1. [MDA2] blaznă sf [At: PSALT. SCH. 454 / V: ~asn~, bleaz~, blez~, bleasmă / Pl: blezne[1] / E: vsl блазьиъ „rătăcire, scandal”] (Înv) 1 înșelăciune. 2 Ispită. 3 Arătare. 4 Monstru. 5 Pocitanie. 6 Prostănac. 7 (Trs) Lucru stricat. 8 (Trs) Lucru prost făcut.
2. [CADE] †BLAZNĂ (pl. -ne) sf. 1 ‡Înșelăciune, amăgire: ispită ¶ 2 Arătanie, monstru, pocitanie: o ~ de urs... se aținea prin preajma tîrlei (PĂC.) ¶ 3 Duh rău, zînă răutăcioasă (PȘC.) ¶ 4 pr. ext. Nătîng, prost [vsl. blaznŭ].
3. [DLRM] BLAZNĂ, blazne, s. f. (Reg.) Pocitanie, monstru. – Din sl. blazna.
4. [Scriban] bláznă f. pl. azne (vsl. blaznŭ, blaznĭ, greșeală, scandal, blazna, împedecare. V. blăznesc, nebleznic, săblaznă). Vechĭ. Înșelăcĭune, amăgire, cursă; sminteală, greșală. Azĭ. Fig. Monstru, iazmă, pocitanie, arătare (pin aluz. la diavolu amăgitor): o blaznă de om. Om prost, păcătos. – Și bleaznă, pl. blezne.
5. [MDA2] blasnă sf vz blaznă
6. [MDA2] bleasmă sf vz blaznă
7. [MDA2] bleaznă sf vz blaznă
8. [MDA2] bleznă sf vz blaznă
9. [Scriban] bleáznă V. blaznă.
10. [DER] blaznă (blazne), s. f. – 1. (Înv.) Înșelăciune, seducere, ademenire. – 2. Fantasmă, strigoi. Sl. blaznŭ „eroare” (Miklosich, Lexicon, 10). – Der. blăzni, vb. (înv., a înșela, a seduce), din sl. blazniti; blaznic, adj. (Mold., tont).
11. [DAR] blaznă, blazne, s.f. (înv.) 1. înșelăciune, cursă. 2. sminteală, greșeală. 3. monstru, pocitanie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL