1. [DEX '09] BLAZAT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
2. [MDA2] blazat, ~ă a [At: EMINESCU, N. 43 / Pl: ~ați, ~e / E: blaza] 1-4 Care și-a tocit sau și-a pierdut din intensitatea simțurilor, emoțiilor până la a deveni indiferent.
3. [DEXI] blazat, -ă adj. 1 Care este dezgustat, plictisit. 2 Care este incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. • pl. -ți, -te. /v. blaza; cf. fr. blasé.
4. [CADE] *BLAZAT adj. p. BLAZA. Care nu mai simte plăcere de nimic: devenit nesimțitor.
5. [DLRLC] BLAZAT, -Ă, blazați, -te, adj. (Despre oameni) Care are simțirea tocită, care nu mai are interes pentru viață; plictisit, dezgustat. ◊ (Glumeț, despre animale) Cîinele privind tot ce se întîmplă, cu ochi liniștiți și blazați. BOGZA, C. O. 291. Și motanul toarce-n sobă-de blazat ce-i. EMINESCU, N. 43. (Adverbial) Raci negri, printre pietre, întind subțiri antene Și-n fund privesc calcanii ironic și blazat. DRAGOMIR, P. 23.
6. [DLRM] BLAZAT, -Ă, blazați, -te, adj. Plictisit, dezgustat. – V. blaza.
7. [DN] BLAZAT, -Ă adj. Dezgustat, plictisit; descurajat și obosit. [Cf. fr. blasé].
8. [Șăineanu, ed. VI] blazat a. 1. la care simțul gustului s’a tocit sau alterat; 2. incapabil de sentiment.
9. [Scriban] blazát, -ă adj. (fr. blasé). Indiferent la bucurie și la nenorocire.
10. [DEX '09] BLAZA, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser.
11. [MDA2] blaza vtr [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr blaser] 1-4 A(-și) toci sau a (-și) pierde intensitatea simțurilor și a emoțiilor. 5-6 A (se) dezgusta, devenind indiferent.
12. [DEXI] blaza vb. I. refl., tr. 1 A deveni sau a face să devină indiferent; a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate. 2 A deveni, a face să devină incapabil de emoții, indiferent. • prez.ind. -ez. /<fr. blaser.
13. [CADE] *BLAZA (-azez) I. vb. tr. A face să nu mai aibă plăcere de nimic, a face nesimțitor față de ori-ce ar trebui să aducă plăcere. II. vb. refl. A deveni nesimțitor față de ori-ce aduce altora plăcere: acești copii răsfățați ale căror simțuri se blazează de timpuriu (VLAH.) [fr.].
14. [DEX '98] BLAZA, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) toci, a(-și) pierde sau a face să piardă intensitatea simțurilor și a emoțiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent. – Din fr. blaser.
15. [DLRLC] BLAZA, blazez, vb. I. Refl. A deveni plictisit și dezgustat de toate. ◊ Tranz. A toci (cuiva) sensibilitatea sau gustul, prin impresii puternice, des repetate. Nenumăratele succese l-au blazat.
16. [DLRM] BLAZA, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit și dezgustat de toate sau de ceva. – Fr. blaser.
17. [DN] BLAZA vb. I. refl. A se plictisi, a se dezgusta de toate. ♦ tr. A face pe cineva incapabil de emoții, de impresii puternice; a face insensibil, indiferent la toate. [< fr. blaser].
18. [MDN '00] BLAZA vb. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent. (< fr. blaser)
19. [Scriban] *blazéz v. tr. (fr. blaser, de orig. neșt.). Slăbesc simțurile, tocesc gustu: destrăbălarea l-a blazat.
20. [DOOM 3] blaza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blazez, 3 blazează; conj. prez. 1 sg. să blazez, 3 să blazeze
21. [DOOM 2] blaza (a ~) vb., ind. prez. 3 blazează
22. [DER] blaza (blazez, blazat), vb. – A deveni indiferent, a obosi. Fr. blaser.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL