1. [MDA2] blasfemia vt(a) [At: I. IONESCU, D. 393 / Pzi: ~miez / E: lat blasphemare] (Ltm) 1 A huli1. 2 A defăima.
2. [MDN '00] BLASFEMIA vb. intr. a rosti o blasfemie, a huli. (< germ. blasphemieren)
3. [DEX '09] BLASFEMIE s. f. Defăimare a celor sfinte, a religiei, a divinității; hulă1. – Din lat. blasphemia.
4. [MDA2] blasfemie sf [At: COȘBUC, B. 145 / Pl: ~ii / E: lat blasphentia] (Liv) 1 Defăimare a religiei, a dogmelor și a obiectelor de cult Si: hulă1. 2 (Fig) Defăimare a lucrurilor sfinte.
5. [MDA2] vlasfemie[1] sf vz blasfemie
6. [DEXI] blasfemie s.f. (relig.) 1 Defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfînt, a divinității, a religiei, a dogmelor și a obiectelor de cult; blasfem, hulă. 2 Cuvînt, discurs prin care se insultă divinitatea sau religia. • pl. -ii, g.-d. -iei. /<lat. blasphēmĭa, -ae; cf. gr. βλασφημία „cuvînt care lezează; injurie”.
7. [DEX '98] BLASFEMIE s. f. (Livr.) Defăimare a religiei, a dogmelor și a obiectelor de cult; defăimare a lucrurilor sfinte; hulă1. – Din lat. blasphemia.
8. [DLRLC] BLASFEMIE s. f. Defăimare a ceea ce e considerat sfînt; hulă.
9. [DLRM] BLASFEMIE s. f. Defăimare a ceea ce este considerat sfînt; hulă. – Lat. lit. blasphemia.
10. [DN] BLASFEMIE s.f. Cuvînt prin care se insultă divinitatea sau religia; defăimare a celor considerate sfinte; hulă. [Gen. -iei. / < lat., gr. blasphemia, cf. it. blasfemia].
11. [MDN '00] BLASFEMIE s. f. defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt; blasfem. (< lat. blasphemia)
12. [Scriban] *blasfemíe f. (vgr. blasphemia). Blasfem, hulă, ofensă a luĭ Dumnezeŭ și a religiuniĭ.
13. [DOOM 3] !blasfemie s. f., art. blasfemia, g.-d. art. blasfemiei; pl. blasfemii, art. blasfemiile (desp. -mi-i-)
14. [DOOM 2] blasfemie s. f., art. blasfemia, g.-d. blasfemii, art. blasfemiei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL