1. [DEX '09] BLAMAT, -Ă, blamați, -te, adj. 1. Care a fost dezaprobat în mod public. 2. Defăimat. – V. blama.
2. [MDA2] blamat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: blama] 1 Dezaprobat public. 2 Făcut de râsul lumii. 3 (Reg) Păcălit.
3. [DEXI] blamat, -ă adj. Care este dezaprobat public. • pl. -ți, -te. /v. blama.
4. [DEX '98] BLAMAT, -Ă, blamați, -te, adj. 1. Care a fost dezaprobat în mod public. 2. Defăimat. – V. blama.
5. [DEX '09] BLAMA, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer.
6. [MDA2] blama [At: DA / Pzi: ~mez / E: fr blâmer] 1 vt A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un gest etc. considerate reprobabile Si: a condamna. 2 vr (Trs; Buc; gms) A se face de râsul lumii. 3 vr (Trs; Buc; gms) A se păcăli.
7. [DEXI] blama vb. I. tr. A dezaproba, a condamna public o persoană, o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. • prez. ind. -ez. /<fr. blâmer.
8. [CADE] *BLAMA (-amez) vb. tr. 1 A dojeni, a mustra ¶ 2 A desaproba (purtarea cuiva): Obșteasca Adunare... blamînd încheierile Sfatului administrativ (I.-GH.) [fr.].
9. [DEX '98] BLAMA, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer.
10. [DLRLC] BLAMA, blamez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane sau la fapte ale lor) A dezaproba (în public); a reproba, a condamna. ◊ (Refl. pas.) Chiar în adunările Societății literare... se blama vînzarea averii lui Hagi-Moscu în detrimentul creditorilor și în folosul familiei falitului. GHICA, S. A. 152.
11. [DLRM] BLAMA, blamez, vb. I. Tranz. A dezaproba (în public); a condamna, a reproba. – Fr. blîmer.
12. [DN] BLAMA vb. I. tr. A condamna; a defăima; a dezaproba, a reproba (public) o persoană, un fapt etc. [P.i. -mez. / < fr. blâmer].
13. [MDN '00] BLAMA vb. tr. a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (< fr. blâmer)
14. [Șăineanu, ed. VI] blamà v. a socoti vrednic de blam.
15. [Scriban] *blaméz v. tr. (fr. blâmer, vfr. blasmer, d. lat. blasphemare, a blasfema). Reprob, dezavuez. – Fars a se blama, „a se compromite” (cum zic Româniĭ germanizațĭ, după germ. sich blamieren).
16. [DOOM 3] blama (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blamez, 3 blamează; conj. prez. 1 sg. să blamez, 3 să blameze
17. [DOOM 2] blama (a ~) vb., ind. prez. 3 blamează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL