1. [DEX '09] BLAJINĂTATE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Blajin + suf. -ătate.
2. [MDA2] blajinătate sf [At: MARCOVICI, D. 120 / Pl: ~tăți / E: blajin + -ătate] (Rar) 1-2 (Starea sau) însușirea de a fi blajin.
3. [DEXI] blajinătate s.f. (înv.) Însușirea de a fi blajin; blîndețe, bunătate. • /blajin + -ătate.
4. [DLRLC] BLAJINĂTATE s. f. (Rar) Calitatea de a fi blajin; blîndețe, bunătate. (Ironic) Blajinătatea și-o zugrăviseră... pe obraz. STANCU, D. 336.
5. [DLRM] BLAJINĂTATE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Din blajin + suf. -(ă)tate.
6. [MDA2] blăjinătate[1] sf vz blajinătate
7. [DOOM 3] blajinătate (rar) s. f., g.-d. art. blajinătății
8. [DOOM 2] blajinătate (rar) s. f., g.-d. art. blajinătății
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL