1. [MDA2] blagorodnic, ~ă a [At: MUSTE, ap. LET. III, 58/19 / Pl: ~ici, -ice / E: vsl влагородник] Nobil Cf (înv) evghenit, nemeș, șlehtici.
2. [DEXI] blagorodnic, -ă adj. (înv.) De neam bun; nobil. Cinstita și blagorodnica boierime (ANTIM). • pl. -ci, -ce. /<slav. благородннкъ.
3. [CADE] ‡BLAGORODNIC adj. Nobil, de neam [vsl.].
4. [Șăineanu, ed. VI] blagorodnic a. (vorbă ieșită din uz) de bun neam, nobil: de, blagorodnice stăpâne! FIL. [Slav. BLAGORODINŬ].
5. [Scriban] blagoródnic, -ă adj. și s. (vsl. blagorodĭnŭ, rus. -ródnyĭ). Vechĭ. Nobil. V. evghenist.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL