1. [MDA2] blagomanie sf [At: CONV. LIT., ap. TDRG / Pl: ~ii / E: rs влагомати] (înv) Lucru neînsemnat.
2. [DEXI] blagomanie s.f. (înv.) 1 Vorbă neclară. 2 Lucru fără însemnătate; prostie. Știința este serioasă și n-are de a aface. ..cu... blagomanii copilărești de felul acesta (PER.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<rus. благомагоматн, prin apropiere de manie.
3. [CADE] BLAGOMANIE sf. Mold. Fleac, moft, lucru de nimic [rus. blagomatnyj + manie].
4. [Șăineanu, ed. VI] blagomanie f. pop. 1. vorbire popească îngăimată; 2. minciună, moft. [Vorbă de origină franceză (din blague, moft, și manie, patimă), sinonim de moftologie].
5. [Scriban] *blagomaníe f. (d. blago- și manie, precum și supt infl. luĭ bleg și gogomănie). Barb. de rău gust. Rar. prostie, gogomănie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL