1. [DEX '09] BIROCRAȚIE, birocrații, s. f. 1. Putere excesivă a administrației. 2. Muncă rutinieră, formală. – Din fr. bureaucratie.
2. [MDA2] birocrație sf [At: ALECSANDRI, T. 111 / V: (înv) biur- / Pl: (rar) -ii / E: fr bureaucratie] 1-2 Interpretare și aplicare a legilor, regulamentelor etc. în litera lor, fără a le înțelege spiritul. 3 Totalitatea birocraților.
3. [DEXI] birocrație s.f. 1 Birocratism. 2 (înv.) Totalitatea funcționarilor care alcătuiesc birourile administrației publice. • g.-d. -iei. și (înv.) biurocrație s.f. /<fr. bureaucratie.
4. [DEX '98] BIROCRAȚIE, birocrații, s. f. Interpretare și aplicare a legilor, a dispozițiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără preocuparea de a le înțelege spiritul; birocratism, funcționarism. – Din fr. bureaucratie.
5. [DLRLC] BIROCRAȚIE s. f. 1. (În orînduirea burgheză) Sistem administrativ formalist, în care aparatul funcționăresc, rupt de masele muncitoare, exercită în stat o putere, o influență excesivă și preponderentă, în dauna intereselor obștești și în favoarea claselor exploatatoare; (cu sens colectiv) pătura privilegiată din clasa dominantă a exploatatorilor, în mîinile căreia se află puterea; înalta funcționărime. Mă făcuse să înțeleg că așezarea noastră socială și politică era alcătuită din «simple firme fără conținuț», cu o birocrație conruptă, cu moșierime feudală. SADOVEANU, N. F. 134. 2. Birocratism. Și asemeni unor spărturi în densitatea de neînchipuit a păienjenișului birocrației, au început a răbufni faptele de tot felul. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 10/3. – Variantă: (azi pe cale de dispariție) biurocrație (ALECSANDRI, T. 111) s. f.
6. [DLRM] BIROCRAȚIE, birocrații, s. f. Birocratism. – Fr. bureaucratie.
7. [DN] BIROCRAȚIE s.f. 1. (Rar) Birocratism. 2. Birocrație muncitorească = pătură coruptă prin salarii mari și alte avantaje; aristocrație muncitorească. [Gen. -iei, var. biurocrație s.f. / < fr. bureaucratie, cf. fr. bureau – birou, gr. kratos – putere].
8. [MDN '00] BIROCRAȚIE s. f. birocratism; ansamblul funcționarilor publici. (< fr. bureaucratie)
9. [MDA2] biurocrație sf vz birocrație
10. [DEXI] biurocrație s.f. v. birocrație.
11. [CADE] *BIUROCRAȚIE sf. Puterea, autoritatea, influența ce au funcționarii din biurourile administrațiunilor publice [fr.].
12. [DLRLC] BIUROCRAȚIE s. f. v. birocrație.
13. [DN] BIUROCRAȚIE s.f. v. birocrație.
14. [Șăineanu, ed. VI] biurocrație f. 1. puterea, organizarea muncii în biurouri; 2. influența biurourilor.
15. [Scriban] *bĭurocrațíe f. (fr. bureaucratie). Defav. Puterea autoritară a bĭurourilor (a funcționarilor).
16. [DOOM 3] birocrație (desp. -ro-cra-) s. f., art. birocrația, g.-d. art. birocrației; pl. birocrații, art. birocrațiile (desp. -ți-i-)
17. [DOOM 2] birocrație (-ro-cra-) s. f., art. birocrația, g.-d. art. birocrației; pl. birocrații, art. birocrațiile
18. [IVO-III] birocrație, -ției gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL