1. [MDA2] bitușă sf [At: LB / Pl: ~șe / E: nct] (Trs; înv) 1 Procoviță pentru șa. 2 Bundă Cf cojoc, tihoarcă, folar.
2. [Scriban] bitúșă f., pl. ĭ. Trans. Cojoc, tihoarcă.
3. [CADE] BITUȘCĂ (pl. -uști), BITUȘĂ (pl. -uși) sf. Trans. 👕 Cojocel scurt (uneori fără mîneci) pe care-l poartă bărbații și femeile (🖼 490).
4. [DER] bitușă (-șe), s. f. – Blană, haină din piele de oaie cusută pe dos (cu blana în interior). – Var. bitușcă; botoașe, botoșană, s. f. (oaie bătrînă). Mag. bojtos, buitus (Drăganu, Dacor., V, 333). Pentru Lahovary 315, este cuvînt anterior fazei indo-europene.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL