1. [DEX '09] BITUMARE, bitumări, s. f. Acțiunea de a bituma. – V. bituma.
2. [MDA2] bitumare sf [At: DEX2 / Pl: ~mări / E: bituma] 1 Amestecare cu bitum a unui material (granular). 2 Efectuare a bitumajului unei șosele. 3 Umplere cu bitum (1) a spațiilor dintre pavelele sau dalele unei șosele.
3. [DEXI] bitumare s.f. 1 Amestecare cu bitum a unui material granular. 2 Realizare a bitumajului unei șosele. • pl. -ări. /v. bituma.
4. [DLRM] BITUMARE, bitumări, s. f. Acțiunea de a bituma.
5. [DN] BITUMARE s.f. Acțiunea de a bituma; bitumaj. [< bituma].
6. [DCR2] bitumare s. f. Asfaltare ◊ „[...] trotuarele au fost refăcute [...] urmând să se acorde o atenție deosebită lucrărilor de bitumare.” I.B. 8 V 84 p. 6 (din bituma + -are; cf. fr. bitumer; DN3)
7. [DEX '09] BITUMA, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer.
8. [MDA2] bituma vt [At: DEX2 / Pzi: ~mez / E: fr bitumer] 1 A amesteca cu bitum un material (granular). 2 A face bitumajul unei șosele. 3 A umple cu bitum (1) spațiile dintre pavelele sau dalele unei șosele.
9. [DEXI] bituma vb. I. tr. 1 A amesteca cu bitum un material granular. 2 A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele sau dintre dalele unei șosele. • prez.ind. -ez. /<fr. bitumer.
10. [DLRM] BITUMA, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. 3. A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Fr. bitumer.
11. [DN] BITUMA vb. I. tr. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. [< fr. bitumer].
12. [MDN '00] BITUMA vb. tr. 1. a amesteca cu bitum un material granulat. 2. a face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. (< fr. bitumer)
13. [DOOM 3] bitumare s. f., g.-d. art. bitumării; pl. bitumări
14. [DOOM 2] bitumare s. f., g.-d. art. bitumării; pl. bitumări
15. [DOOM 3] bituma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bitumez, 3 bitumează; conj. prez. 1 sg. să bitumez, 3 să bitumeze
16. [DOOM 2] bituma (a ~) vb., ind. prez. 3 bitumează
17. [DE] BITUMÁRE (< fr.) s. f. 1. Procedeu de tratare cu bitum a uni agregat mineral, astfel încît grăunțele să se acopere cu o peliculă subțire de bitum. 2. Operație de umplere a rosturilor dintre pavele sau dintre dale cu un mastic sau un chit bituminos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL