1. [DEX '09] BISMUTINĂ s. f. Sulfură de bismut naturală. – Din fr. bismuthine.
2. [MDA2] bismutină sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: fr bismuthine] Sulfură de bismut naturală.
3. [DEXI] bismutină s.f. (chim.) Sulfură naturală de bismut, de culoare albă-cenușie, care constituie principalul minereu de bismut. • / <fr. bismuthine.
4. [DLRM] BISMUTINĂ s. f. Sulfură de bismut naturală. – Fr. bismuthine.
5. [DN] BISMUTINĂ s.f. Sulfură naturală de bismut. [< fr. bismuthine].
6. [MDN '00] BISMUTINĂ s. f. sulfură naturală de bismut. (< fr. bismuthine)
7. [DOOM 3] bismutină s. f., g.-d. art. bismutinei
8. [DOOM 2] bismutină s. f., g.-d. art. bismutinei
9. [DE] BISMUTÍNĂ (< fr.) s. f. Sulfură naturală de bismut, de culoare albă-cenușie, formată în faza hidrotermală, întîlnită în zăcămintele de staniu, asociată cu bismut nativ, colcopirită, topaz etc. Prezintă aspect de agregare radiare sau mase compacte, este rea conducătoare de electricitate și se dizolvă în acid azotic, fiind principalul minereu de bismut.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL